Spune-ti parerea
Loading ...
Feb
12
“Presedintele e nervos”…
Filed Under Originalii politicieni romani | 9 Comments
Traim intr-o tara superba, populata cu « mari « lideri, la ale caror stari fragile, din punct de vedere psihic, trebuie sa fim foarte atenti. Acesti superbi lideri, subliniind absurditatea unei tari debusolate, nu prea reusesc sa faca mare lucru decat sa fie politicieni abili in institutiile pe care le conduc. In general sunt obsedati de putere – de altfel, incep sa crosetez cu idee ca romanul care rezista la a deveni abuziv, odata ce a obtinut puterea, nu poate exista… O fi genetic, cine stie… ?
Cert este ca sunt plictisit de prin universitati de rectori care au probleme psihice pe fond narcisist, decani la ai caror nervi trebuie sa fii atent, sau cancelari stiintifici care si-au picat toate examenele la doctorat… Ce este si mai revoltator este ca toate aceste excese se intampla in cadrul institutional public. Rar vezi atata lipsa de profesionalism in mediul privat.
Ultimul « original« al nervilor este insusi Presedintele Basescu. Felicit presa centrala ca inca reactioneaza si nu a picat in adoratia pupincurista ce caracterizeaza supusul lingau cripto-comunist roman. Altfel, ieri, « fatucile« (vorba lui Cristoiu 
) din presa adorationista au semnalat ca presedintele e nervos, lucru pe care l-a tradat cu datul din maini caracteristic, la investirea lui Dan Nica. De ce este nervos presedintele ? L-a suparat presa – nu poate concepe ca intr-o tara libera, pentru care domnia-sa traieste cu fiecare spasma de marinar fara maniere (se spune), aceasta poate sa critice personalitatea sa augusta. Acum, ca se supara, e bine daca rezultatul este ca se va ocupa cu lucruri mai serioase decat de obicei.
Totusi, ma indoiesc – acesti oameni fac acest circ retardat pentru ca asa sunt invatati in micul lor mediu profesional populat cu pupincuristi.
Pe mine, sincer, ca platitor de taxe din care traieste presedintele si camarila sa, prea putin ma intereseaza ca e nervos ; daca nu sta bine psihic, e bine sa mearga la ilustra sa mama la Constanta pentru a-l mangaia pe crestetul plesuv.
Cam asa cred eu ca romanul cu toata acasa trebuie sa reactioneze cand mai vede cate
un lider de institutie nervos. De unde au ajuns acesti domni sa creada ca pe banii contribuabilului roman domniile-lor au dreptul sa fie nervosi ? Raspund cu stari private la o situatie publica ?!? Foarte gresit ! Este, de altfel, primul simptom al unui lider nepotrivit – asa ca sfatul meu e sa schimbati orice rector, director, presedinte care are derapaje psihice si ne exprima supararile infantile ale domniei-sale, care contrazic flagrant maturitatea unei institutii.
Oriunde in lume, cand te lasa nervii, esti invitat sa te internezi intr-un mediu relaxat, unde dusmanii nu te mai pot atinge, verdele padurilor este mai verde, iar tu traiesti in consonanta cu fortele naturii, care te iubesc si nu sunt misele.
Astept cu nerabdare ca si in Romania micii nebuni ce patroneaza ierarhii sa fie trimisi la relaxare de democratia romaneasca.
Feb
12
Despre posibilitatea performantei in universitati
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | Leave a Comment
Multi dintre Dvs care ati votat pe poll-ul de pe blog, inclinati sa credeti ca e posibila performanta in universitatile din Romania. Marturisesc ca eu sunt mai sceptic, in cel mai bun caz m-as abtine in legatura cu aceasta posibilitate si va voi oferi cateva argumente pentru aceasta optiune.
Prin performanta eu inteleg profesori foarte bine pregatiti ale caror publicatii au impact international, studenti multumiti de relevanta informatiilor pe care le primesc de la profesorii lor, si, nu in ultimul rand, emanarea dinspre universitati a unor idei folositoare pentru comunitatea in care se afla.
Niciunul dintre argumentele enuntate de mine nu se regasesc in mediul academic romanesc, decat daca veti considera cercetare granturile pe care fosti colegi profesori de-ai mei le inventeaza cu diferite firme pentru a avansa la grad de conferentiar si profesor, grant pentru care, initial, cadrul didactic ofera bani firmei si apoi si-i recupereaza din grant. Insa, efectul necesar –adica un proiect folositor – nu rezulta niciodata. Probabil ca acesta este unul dintre lucrurile cele mai iritante in legatura cu sistemul universitar complet neperformant – lipsa totala de caracter.
Responsabilitatea pentru deraparea sistemului universitar il poarta mai multi factori – Ministerul Educatiei (care a dovedit de multe ori ca este coruptilbil si ca pe moment a scapat complet lucrurile de sub control), profesorii din universitati (care, expusi totalmente puterii din universitati prin lipsa de valoare si lipsa de sindicalism veritabil, accepta atitudini anti-democratice ale rectorilor si decanilor), iar studentii, pentru ca nu se implica atat cat ar trebui in comunitatea academica ce se creeaza in jurul universitatilor si nu doresc altceva de la profesorii lor decat o nota – eventual nemeritata – pentru a obtine diploma.
Se pot spune multe insa convingerea mea este ca performanta la modul real nu se face pe moment in universitatile romanesti in care rectorii nu stiu cum sa faca pentru a trisa democratia numarului de mandate, profesorii nu stiu cum sa triseze pentru a parea ca sunt profesori, iar studentii sunt impacati cu o atmosfera anti-performanta, atat timp cat primesc note mari.
Va invit sa lasati comentarii pentru a argumenta contrariul celor afirmate de mine.
Feb
9
In sfarsit democratia a invins in Romania: simbolul majoritar al prostului gust – maneaua – are sanse sa devina de “utilitate publica”, atat timp cat purtatorul de cuvant al guvernului s-a batut, ca ultimii smenari, intr-un club obscur din “civilizatul” Cluj cu bodyguarzii, pe altarul manelelor…
Marea problema nu este a acestor vagabonzi care ajung sa ocupe functii platite din bani publici, ci a mentorilor care ii imping atat de sus, incat isi pierd capul si se cred mai “manastureni” decat clujenii Manasturului. Cum democratia romaneasca este inca la inceput, este bine sa privim, cand analizam un post public, la tari in care democratia este consolidata; nu ar fi rau sa facem fisa postului in felul acesta si, mai ales, sa gandim individul potrivit uitandu-ne la – de exemplu – anumiti purtatori de cuvant din SUA.
A fost mediatizata, inclusiv in Romania, mult-regretata disparitie a fostului purtator de cuvant al White House, Tony Snow, caruia, desi ultra-conservator intr-o perioada in care, pe fondul esecurilor administratiei Bush, acest curent era in decadere, nu i-au lipsit laudele. Nu-mi amintesc sa fi auzit ca Tony Snow s-a luat la bataie cu bodyguarzii prin vreun club de jazz in New Orleans, pentru ca oamenii selecti au gusturi (nu esueaza in manele), iar daca ar fi facut-o, isi prezenta demisia direct din mijlocul bodyguarzilor sechestratoriJ. Cu atat mai ridicola situatia acestui domn purtator de cuvant care mai joaca si cartea victimei…amendate de politieJ.
Problema este, insa, una de fond; petrecand destul de multi ani in Cluj, am descoperit o constanta a mentalitatii profesorilor universitari clujeni care ajung sa ocupe si functii publice, printre acestia Emil Boc: extrema subiectivitate in alegerea oamenilor pe care ii promoveaza, mai mereu inselandu-se – iata si cazul lui Rares Niculescu (pentru care Boc trebuie sa raspunda politic, daca este un politician responsabil). Alegerea a tot felul de personaje irationale pentru diverse posturi in guvern se intampla si din cauza psihozei miticilor de Bucuresti, impotriva carora unii ardeleni mai slabi de inger simt nevoia sa se apere creandu-si o trupa de « fideli« (sau o « cavalerie«, cum ar zicea Miron Mitrea ) care, dupa cum se observa, constienti de statutul lor fragil, nu ezita sa foloseasca si violenta.
Raman consecvent in ideea ca, in conditiile in care flerul managerial lipseste complet in sistemul de stat (purtatorul de cuvant…romantic este primul cui batut in cosciugul perisabilului premier E. Boc, de altfel), iar subiectivismul infloreste ducand la erori politice fatale, este ESENTIAL ca acele obligatorii controale psihologice anuale la medicina muncii sa se faca serios (iar eu, ca fost profesor marturisesc ca am facut doua astfel de controale in Tg-jiu, dintre care niciunul nu a fost, nu serios, ci nici macar real si nu pentru ca eu nu am vrut…).
Dragi politicieni, nu e o jignire a-i cere individului pe care vreti sa-l « cocotati» pe o functie vizibila public sa va demonstreze macar stabilitate psihica, daca nu si maturitate.
Ce mai ramane de spus ? Cert este ca, pentru credibilitatea unei institutii publice, este destul de important sa nu fie asociata, prin actiunile angajatilor sai temporari, cu intamplari obscure si purtatori de cuvant – batausi. Sunt convins ca acest eronat purtator de cuvant va auzi destul de des in zilele urmatoare ceea ce ii cer si eu acum: DEMISIA!
Feb
7
Stenogramele… Steaua… Becali
Filed Under De weekend | 3 Comments
Orice tara este formata din mai multe lumi; la modul simplu, se pare ca in ultimul timp putem gandi Romania in cel putin doua lumi: lumea celor ascultati de DNA si lumea celorlalti. Este foarte bine ca se intampla acest lucru si aceasta metoda ar trebui extinsa mai ales asupra lumii politice. Poate asa se va sparge furunculul jenant al coruptiei organizate. Urmandu-mi defectul profesional, bine identificat de un cititor al blogului, as sugera aceeasi metoda si in lumea educatiei. In caz ca nu stiati, nu este tocmai normal ca studentii sa-si puna pilele in actiune la orice examen, astfel incat sa gaseasca o cunostinta care sa-i sune profesorul pentru a-i da, ori examenul, ori o nota mai mare decat merita. Solicit public, pe aceasta cale, DNA-ului sa inceapa sa asculte telefoanele oamenilor din sistemul educational din Gorj. Va asigur ca veti descoperi gesturi de coruptie similare celor din lumea lui Becali (iata inca doua lumi ale Romaniei ce incep sa se asemene).
Mi se pare extrem de distractiv ce se intampla in lumea becalica a fotbalului; scriam, la un moment dat, ca este patetic ca marile averi, facute desigur ilegal, au ajuns in Romania pe mana unor indivizi iresponsabili, de fapt sa nu ezitam a spune lucrurile verde in fata - pe mana unor analfabeti retardati, de o prostie rara, ce frizeaza cele mai jenante forme ale ridicolului. Acest lucru a fost posibil pe fondul nefunctionarii institutiilor statului. Iata ca, la o simpla abordare mai serioasa a fenomenului coruptiei, ies la suprafata lucruri absolut comice cu personaje retardate, chiar puerile pe alocuri.
Ce au in comun aceste personaje cu comportamentul copiilor de 3 ani ? Faptul ca hranindu-se cu atata coruptie (incat nici nu mai constientizeaza ca ce fac e gresit), mintea ajunge sa le joace feste. Rezultatul : ca si in lumea copiilor, cei care li se opun si ii si inving se hiperbolizeaza in monstri; in cazul de fata putem vorbi de « teroarea » Paszkany, acest Dracula postmodern pentru alde Becali, Padureanu si chiar Hrebenciuc (dovada ca in Romania politicienii sunt niste nostalgici ai sistemului comunist, in care clasamentele in fotbal erau dictate de la Comitetul Central). Totusi, modul in care-l percep pe finantatorul echipei din Cluj este hilar si arata retardul profund ce caracterizeaza oficialii din fotbalul romanesc.
Cei mai distractivi, din acest punct de vedere, sunt verii Becali. Astfel, pentru cel alintat « Gigi«, Paszkany este un om rau, atat poate el sa perceapa din tot ce se intampla (”Ţinta este Steaua, nu eu, că Paszkany are ce are cu Steaua, nu cu mine. De fapt s-ar putea să aibă şi cu mine, nu ştiu. Când m-am dus prima oară la Cluj, oamenii mă salutau, mă aclamau la el pe stadion. Eu m-am urcat pe maşină şi am salutat mulţimea. El n-a putut să accepte asta, că m-am dus în oraşul lui şi m-au aclamat oamenii, că pe el nu-l recunoaşte nimeni, nu-l salută nimeni. Şi l-am văzut atunci, după meci, că a început să mă jignească din cauza asta. Atunci am văzut ce fel de om e el şi cât de rău e”, a spus Becali la gsptv).
Pentru varul, Giovanni, teroarea provocata de unul dintre putinii oameni care au castigat in raport cu coruptia generalizata de micutii gigi prin fotbalul romanesc il duce cu gandul, nu la functionarea institutiilor statului, ci la Cosa Nostra …in orice caz ceva corupt dar mai puternic decat grupul de penibili din tabara Domniei- Sale (Dacă toată maşinăria asta e regizată de cei de la Cluj, atunci Cosa Nostra nu e nimic! Sunt cei mai mari mafioţi de pe Pământ.Totuşi, eu nu cred că ei ar fi în spatele acestor mizerii. Pe Paszkany nu-l cunosc, dar nu cred eu că Mureşan ar face aşa ceva. Sunt oameni de onoare. “Bă, sunt daţi naibii ungurii ăştia, ardelenii ăştia! La câte le-am făcut şi am spus, ei m-au primit frumos, m-au băgat în lojă…”
Dupa aceste desene animate, nu mai ramane sa-mi doresc decat ca DNA sa faca la fel cu lumea politicienilor, dar si cu cea a educatiei (in Gorj, cel putin, garantez ca sunt multi mitici ai educatiei care ne-ar putea distra infinit).
Feb
4
Salariile profesorilor universitari in Romania
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | 1 Comment
Un cititor al blogului a lasat un link care confirma ca un cadru universitar cu grad de profesor are, dupa cum afirmam anterior, in jur de 1 miliard lei vechi, profit anual din cooperarea luminata cu universitatile de stat.
Multumim cititorului, iata si link-ul :
Ceea ce confirma faptul ca in Romania decalajul intre un profesor universitar si un asistent sau lector este imens si, probabil, irepetabil oriunde in lume; pentru un salariu de zece ori mai mare decat al unui asistent, profesorul universitar trebuie sa munceasca la modul serios. Iar, in ceea ce priveste cercetarea, e posibil ca obscure publicatii prin tipografii din Tg-Jiu sa nu fie de ajuns.
Este, totusi, vorba de bani publici irositi de Ministerul Educatiei in mod complet neproductiv. Ne vom gandi la o initiativa care sa atraga atentia public asupra acestei aberatii…
Feb
3
Marirea salariilor in educatie (II)…
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | 11 Comments
PE BAZA DE PERFORMANTA …???
Am citit o declaratie a Ministrului Educatiei- Ecaterina Andronescu, à propos de maririle salariale, anume ca acestea se vor face pe baza de performante. Abordarea este cel putin nostima, in conditiile in care counoastem cu totii marea corectitudine din educatia romaneasca . Rezultat: legea are toate sansele sa duca la si mai mari capusari ale banului public de catre micii mafioti educationali, bine organizati si solidari in actiunile lor de « folosire » a banului public (ca doar n-o sa lase fondurile sa se intoarca la bugetul de stat ).
In conditiile in care ministerul, comme toujours, nu va defini clar ce inseamna “performanta”, iar, in virtutea autonomiei universitatilor, senatele universitare vor decide ele insele acest aspect pe baza de afinitati de performanta (care vor fi transate, ca si in cazul angajarilor pe post, in stil stiintific - adica subiectiv si corupt), intreaga poveste se va reduce, nu la performanta, ci la ingrosarea conturilor unor profesori universitari care au publicat la marile edituri din …. Tg-Jiu.
Astfel, banul public va fi folosit cu intelepciune pentru a asigura prosperitatea financiara a frecventelor clanuri din universitati, strans unite in jurul puterii…democratice ( ??).
Tocmai de aceea suntem una dintre cele mai mari natiuni din lume - avem asa o forta de a fi responsabili, incat reusim sa deturnam pana si sensul pozitiv al conceptelor, in cazul de fata…performanta…
As incheia prin a reitera propunerea pe care am mai facut-o cadrelor universitare cu grad de profesor din Tg-jiu sa-si posteze pe site-ul institutiei unde lucreaza veniturile lunare. Va rog, dragi cititori, in comentariile Dvs la acest articol, sa mentionati daca sustineti aceasta idee. Eu am ajuns la aceasta idee cand am descoperit ca doar profesorii universitari doresc sa-si ascunda veniturile lunare, nu si preparatorii, asistentii sau lectorii… Oare de ce ?
Feb
2
Marirea salariilor in educatie
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | 6 Comments
OPRITI MARIRILE DESANTATE ALE SALARIILOR PROFESORILOR UNIVERSITARI!!!!!!
Peste 70 % dintre cei care au votat pe blog in legatura cu marirea salariilor in educatie au considerat ca nu e necesar a se mari salariile profesorilor universitari. Cum portalul gorj4all.ro nu este inca lansat, iar blogul acesta nu a fost promovat la modul real, banuiesc ca multi dintre cei care au votat au legatura cu sistemul universitar. Acest detaliu se constituie intr-un avantaj pentru valoarea concluziei, dat fiind ca acestia cunosc argumentele pentru care considera ca nu e cazul sa favorizam financiar, din nou, o generatie cel putin falimentara, care nu a ezitat in ultimii 20 de ani sa sustina decaderea sistemului universitar, in paralel cu marirea, cu discretie penibila, a salariilor domniilor-lor pana la a ajunge sa fie de 10 ori mai mari decat ale unui asistent sau lector si cam de 16 ori in raport cu cele ale unui preparator.
Cum existenta se bazeaza pe echilibru, iar societatea pe argumente rationale care asigura solidaritatea civilizata, sunt convins ca exista ratiuni pentru care « intrigantii« profesori universitari merita sa fie cea mai favorizata patura din invatamantul superior (« intriganti » nu din punctul de vedere al cercetarii, din pacate ). Unul dintre acestea ar fi ca domniile-lor sunt partenerii reali de discutie pentru profesorii straini care ar vizita Tg-jiul si care, ca nivel academic, sunt peste parlitii de asistenti sau lectori. Este un argument, sunt de acord, insa nu si unul justificat in Tg-jiu, unde este o raritate printre profesorii universitari a vorbi macar o limba straina, astfel ca nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca acestia fugeau ca potrarnichiile atunci cand se organizau conferinte internationale (cu profesori straini care nu erau numai pe hartie si e importanta precizarea !!!).
Ce este si mai jenant este ca unii dintre acesti profesori universitari din Tg-Jiu, platiti cu peste 10 000 RON/luna din bani publici - afirmatie pe care o consider confirmata prin simplu fapt ca acum ceva timp cand am cerut public intr-un saptamanal din Tg-jiu, desecretizarea veniturilor lunare pe care le primesc profesorii universitari de la statul roman, instititutia universitara platita din banii contribuabilulului roman s-a comportat ca de obicei – adica a sustinut, antidemocratic, cadre universitare extrem de prestigioase la nivel international dar care nu pot sa-si exprime ideile nici macar in rusa, limba lumii din care s-au « pogorat«, ca sa ma exprim cat mai « agramat » posibil, astfel facandu-ma inteles mai usor de unii dintre domniile –lor.
Singurul atuu al acestor doamne si domni se leaga de faptul ca joaca foarte bine in micile intrigi politice tesute, regret ca ma repet, pe banii contribuabilului roman, care-i plateste, in buna-credinta, sperand ca va primi inapoi educatie pentru copiii sai. Din nefericire, descopera la catedra niste relicve pedagogice care vin si le dicteaza studentilor informatii ce rateaza urmarea logica intre premise si concluzie, au izbucniri nervoase in momentul in care li se pun intrebari (oare de ce controloalele psihologice anuale sunt doar simple formalitati ??) si lasa senzatia ca sunt indestructibili pentru ca se afla mai aproape sau mai departe de autoritatea plenara si atotputernica, in ierarhia bolnavicioasa pe care generatia domniilor-lor a institutionalizat-o. Probabil ca aceasta se intelege prin politica universitara – cautarea unui protector caruia sa i se ofere o ofranda de protectie. Si noi, naivii, care credeam ca sistemul universitar este populat cu oameni educati, civilizati, idealisti … ne vedem fortati sa descoperim niste rateuri caracteriale, bune, ca sursa de inspiratie, pentru soap-operas pe la televiziuni comerciale, sau coerente cu nivelul personajelor cu indemanare create de OTV.
Va urma
Jan
29
Partidul “Miron Cozma”
Filed Under Originalii politicieni romani, Surprinzatoarea societate romaneasca | 6 Comments
Este ultima initiativa a fostului lider de trupe mineresti, care au fost infiintate cu scopul de a asigura ordinea de drept a statului roman, in caz ca dusmanii tarii ar indrazni sa faca opozitie. Ce poate fi mai mirific decat a avea asemenea « patrioti « veghind la siguranta statului? Nu trebuie uitat ca legitimitatea unui stat este data de exclusivitatea asupra violentei…legale. Noul partid de tip …ultranominal ar putea face, astfel, Romania mai legitima, eliminand pe cei ce vor raul natiunii.
Este o constanta a parerilor mele faptul ca rateurile date continuu de politica romaneasca, de tip democratic, dar corupta, nu face altceva decat sa induca energii negative care, de 12 ani incoace, se constituie in voturi de blam si prea putina gandirea rationala politica. Electoratul reactioneaza emotional : in ’96 a murit Coposu, in 2000 au vrut raul Tribunului, in timp ce in 2004 au sanctionat « aroganta » lui Nastase.
Toate acestea se intampla pe fondul iresponsabilitatii partidelor politice; coruptia generalizata din Romania, care conduce la neperformanta, va stimula si mai tare populismul. Nu va fi o surpriza daca un partid, construit in jurul unui asa –zis justitiar, care s-a revoltat contra unui sistem corupt, va prinde in tara noastra exasperata de mitici, ioni si oameni de afaceri (pe bani publici) disimulati in politicieni. Astfel, latinitatea noastra …latino se va fi implinit si un nou fiu al poporului va fi deificat (politic) pentru urmatorii 20-30 de ani.
Ar fi o modalitate rapida de a elimina si problemele pe care le cauzeaza FMI, cu inflexibilitatea lor occidentala (in care 2+2 fac a priori 4) … eventual cu bate si fete zbarcite de munca in subteran pe bani putini.
Numai asa democratia se poate implini – cand legitimitatea statului roman va fi data de violenta majoritatii active… Ceea ce este inspaimantator se leaga de faptul ca avem si contextul ce ar putea favoriza o asemenea ascensiune : un presedinte care nu se mai poate pune in valoare prin lupte corp la corp (dat fiind ca politica romaneasca a acceptat perversul sfat al ingeniosului Ion Cristoiu si i-a dat originalului marinar « ape line »), in timp ce PDL-ul trebuie la ora actuala sa lucreze constructiv, nemaiavand luxul de a fi in opozitie… pentru moment…
Dar opozitie se poate face si intre guvernanti, astfel nimeni nemaiintelegand nimic si dorindu-si o alta mana de fier care sa conduca aceasta tara foarte… realista
Jan
27
Sex cu Ceausescu
Filed Under Originalii politicieni romani | 11 Comments
Poporul roman si N. Ceausescu = sex politic in… absolut
A trecut si 26 ianuarie, a mai trecut inca o zi de nastere a presedintelui comunist, N. Ceausescu. Acesta este, din punctul meu de vedere, un inceput de stire ratat. Si, totusi, daca ati « zappuit » prin lumea media de ieri, veti fi intalnit, aproape pretutindeni, imagini de dinainte de ’89, muzica patriotica si omagii date in reluare. La nivel de subconstient, parem sa comemoram inca, obsedant, o sarbatoare introdusa fortat, dar care nu m-ar surprinde sa descoperim ca nu rateaza in a face rating. De ce simte nevoia romanul simplu, inclusiv tinerii care nu au apucat sa experimenteze foarte constient regimul ceausist, sa priveasca sticla televizorului atunci cand apare chipul destul de necitadin al fostului presedinte roman… ?
Acest comportament mi se pare destul de interesant si intrigant, motiv pentru care as incerca o explicatie. Cea mai simpla explicatie e cea care ii priveste pe tineri – probabil ca se uita la acest personaj central, in Romania, timp de cateva «cincinale«, la fel cum americanii se uita, nu foarte inteligent, la Transilvania ca fiind patria lui Dracula. Cam la acest gen de efecte duce persistenta in « comfort zone », la care ajungem si noi incet-incet pe fondul decadentei generalizate din educatie.
Explicatia mai complexa se leaga de oamenii care au trait in perioada retardata a totalitarismului comunist si inca au o anumita atractie pentru 26 ianuarie. Nu ma refer aici la nostalgicii care merg in cimitir sa-l comemoreze, purtandu-se ca la involutele ceremonii comuniste. Este vorba de omul simplu, cel care percepe diferenta dintre dictatura si democratie. De ce si el se uita – neutru – dar se uita, astfel facand rating televiziunilor care promoveaza imagini din perioada comunista a romanilor?
Este mai complicat de dat un raspuns final in acest caz – poate fi teribilismul, poate fi excesul de slanina cu ceapa, poate chiar si tuica sudista… Dar, la fel de bine, poate fi si dezgustul total pe care-l provoaca politicienii-gainari pe care-i promoveaza democratia romaneasca, dat fiind ca in care in partide rareori exista competitie reala, in conditiile in care sunt populate cu sotii, fii, nepoti si fini.
In acest context - original de democratic - este absolut normal ca simplul cetatean, tradat din toate directiile, se intoarce in pat cu imaginea lui Ceausescu unde macar presa nu era libera, precum cea coruptibila de acum, politicienii apareau pe fond muzical la stiri, medicii nu mergeau cu pistolul la spital, in timp ce in universitati se mai putea face sex fara ca sa existe acuze de incest.
Jan
22
Presedintele Obama pare un individ echilibrat, stralucit si… echilibrat. Impresia pe care o lasa este ca, dincolo de a crede in destinul sau de mare politician, avand viziunea pe care o da un mare intelect, se bazeaza foarte tare pe importanta echilibrului ce rezulta din maturitatea care trebuie sa descrie un mare presedinte american.
Nu este nimic mai grav decat un presedinte care isi pierde electoratul, sau mai exact incearca sa-l recupereze prin masuri extreme. Forta nu poate sa produca decat doua tipuri de reactii emotionale, ambele extreme, de aici divizarea unei natiuni. Acest dezechilibru s-a simtit, din 2001, in SUA. Toate acestea s-au putut citi pe chipurile celor doi presedinti americani in 20 ianuarie, la investirea lui Barack Obama. Ambii au avut ceva in comun – necesitatea de a arata ca Washington-ul este capitala lumii si emana o forta semi-imperiala, insa modalitatile de exprimare par deja diferite.
Mesajul de forta universala a ramas si in speech-ul lui Obama, insa privirea este a unui om care pare sa imagineze multiple cai de a atinge ceea ce-si propune; Obama pare un om matur, adaptat la o istorie indeajuns de inaintata, incat sa afiseze relaxarea pe care ti-o da puterea imaginatiei de a gasi n+1 cai pentru a atinge scopul dorit.
Astfel, acel stindard de acum ceva ani, specific administratiei Bush – « Mission accomplished «, care nu anunta decat iluzia sfarsitului luptei impotriva teroristilor, pare sa fi fost inlocuit de eleganta ideii obamiene, conforma careia America are puterea de a intinde mana unui pumn strans, fiind convinsa de superioritatea ei, ce-i da dreptul de a-l urma pe Rorty in a spune ca argumentarea la nivelul conversatiei nu trebuie sa sfarseasca niciodata. America are argumente acum si nu trebuie decat sa realizeze ca forta esentiala azi este cea a persuasiunii.
Tocmai de aceea cred ca America a mai imbatranit inca un secol in ultimii ani si, prin Presedintele Obama, pare sa se impace cu sine, sa devina mai constienta de sine si sa-si regaseasca puterea de a seduce.
Nu in ultimul rand, as critica stupiditatea imatura a unor indivizi care priveau fascinati inaugurarea lui Obama ca fiind istorica datorita culorii pielii acestuia; mi se pare extrem de imatur acum, in 2009, indiferent de erorile istoriei, sa ne mai emotionam de faptul ca cel mai matur si echilibrat politician american este afro-american. Intr-o democratie universala, cu principii puternic consolidate, este extrem de imatur si dezechilibrat sa mai gandim in acesti termeni in raport cu superiorul nostru in egalitate, Presedintele SUA, Barack Obama.