In rol de penesti avem tot felul de rectori penibili care au descoperit in comportamentul abuziv (de tip cripto-comunist) culmea managementului, arbitrii sunt tot felul de institute care azi desfiinteaza o facultate neperformanta, iar a doua zi o acrediteaza, cum laudae, bineinteles… si similitudinile ar putea continua, insa banuiesc ca vi se face scarba, ca oricarui om decent.

Deunazi am vazut pe Realitatea TV un filmulet cu un profesor care negocia cursul euro-leu la pretul unei lucrari de licenta. Ce este incredibil este ca ulterior cand i s-a spus ca a fost un flagrant, avea puterea sa fie in extrem de rational, sa ofere argumente decente si sa minta ca ultimul smenar. Ce este inspaimantator, din punctul meu de vedere, este faptul ca acel domn (prodecan, chiar!!) nu pare a avea mai mult de 45 de ani, ceea ce confirma teoria mea ca ratata generatie de universitari ce se apropie de pensie in urmatorii 5 ani au distrus pe termen lung educatia in Romania, promovand in sistem oameni inferiori chiar si lor. Ce mai ramane de zis – pacat ca in ’89 revolutia nu s-a produs la modul real!

Din pacate, in momentul de fata scapam de niste impostori ce se vor pensiona, dar vom avea de-a face pentru inca 20 de ani cu gainarii ce-i mostenesc. Pacat ca mai multe generatii de studenti vor continua sa fie masacrate de astfel de impostori penibili!!

Singura institie ce ar mai putea avea o oarecare influenta este DNA, insa, la cata coruptie este in Romania, probabil ca acestia ar trebuie sa aiba de 10 ori mai multi angajati. Dar speranta moare ultima, nu?;)

In aceste conditii, ma vad si eu nevoit sa fiu de acord cu fiica presedintelui ca, pana acum, a fost continuu nedreptatita de noi cei care am gasit iritant gestul acesteia de a se vrea politician. Dintre noi toti, nu intamplator, D-na Ministru Elena Udrea a fost cea care a sustinut cu mare inteligenta politica si toleranta…europeana o candidature justificata si contestata de niste misogini frustrati ca toti cei care au interpretat malitios actele acestui adevarat exponent al generatiei tinere.

Desigur, dupa cum e transparent, suntem cu totii debusolati de haosul criteriilor. Alta concluzie nu am decat ca ne lipseste tot mai tare minimul de gandire critica, ce discrimineaza intre fiinte si lucruri… Ma intreb, in acest context, care ar fi utilitatea decenta a acestora din urma…?

Votati EBA! Romania va fi, asa cum merita, reprezentata la Bruxelles si Strassbourg de personaje ce ne redau frustrarile – EBA, Vadim, Becali… Oare putem fi dati afara din U.E. pentru ca deja parem sa dam frisoane Europei… ? Si EBA este mult mai putin o amenintare in raport cu tatal ei care vrea sa dea pasaport de U.E., in scop electoral desigur, la 1 milion de basarabeni…Desigur, a omis sa se consulte cu partenerii europeni care sunt folositori doar cand interesul presidential o cere…:).

Incep sa pricep ce inseamna doctrina asta popular/populista in Romania… Nu mai ramane decat sa sugerez acestui partid sa-l coopteze, dupa simpaticul Prigoana, si pe simbolul ortodoxismului, Gigi Becali. Acesta din urma face zi de zi show-uri ieftine – nu ca PD-L si oamenii lui parlamentari cu bani doar de Paste- atunci cand plateste energia prin cartiere sarace sau construieste colibe sinistratilor.

Ce mare noroc avem ca, in timp ce numarul somerilor creste, guvernul n-are solutii la criza, iar civilizatia in Romania derapeaza spre spumoasa tabloidizare, saracii parlamentari ai PD-L, condusi cu inspiratie orientala de Flutur, ne aduc generos lumina.

Iata ca a inceput asaltul politicului asupra religiilor in Romania anului electoral 2009. Un alt aspect esential este si faptul ca actualul Patriarh a fost ales pe motiv ca era un pragmatic al credintei .

Recunosc ca, dupa spectacolul ieftin din mass-media cu acest personaj esential pentru suflarea romaneasca, mie chiar mi-a trecut orice chef de sarbatori pascale. Gradul de stupiditate specifica acestui personaj zgomotos, de care nici macar nu inteleg de ce este jusitificat a ne lovi zilnic in spatiul public, este atat de pregnant, incat pare sa se tranforme in desene animate pentru adulti fara creier.

Acest domn, Becali, reuseste sa imprime un stil complet netot in piata publica din Romania – a individului care, sfidand orice coerenta, devine un brand, ce ne zgarie urechile cu fiorul sau profund religios. Insa, identitatea sa se schimba continuu, aproape schizoid . Astfel, in boxa acuzatilor a fost Iisus, apoi alt personaj, la un moment dat a devenit chiar crucea rastignirii si, cand a iesit din inchisoare, a redevenit ce este: un razboinic. Nimeni nu se simte jenat de atata stupiditate si retardare ? De acest postmodern Iisus al neamului care coborand de pe cruce, VIU, devine razboinic ? Parca esenta cristica era de a nu lupta, ci a accepta sacrificiul; mai stiu ca unele interpretari il dadeau pe Iuda apostolul favorit al Mantuitorului care era impacat ca a facut ceea ce a trebuit spre a-l multumi pe Iisus.

De fapt, daca ma uit mai atent la aceste rasturnari de situatie si interpretare, ii dau dreptate – pentru inteligenta Domniei-sale, totul e atat de complicat, incat devine obscur :), asa ca o ciorba de idei religioase gatita in Pipera rezolva si misterul biblic. Ce dracu’ daca noi, machidonii nu o facem si pe asta – cine s-o faca ? Borcea… ?

Un Paste fericit tuturor si urmati exemplul melodiei de mai jos , in timp ce auzul va va fi agresat de sfintenia ragetelor familiei Becali. Numai asa Iisus poate fi ce adevarat ucis…

Vama Veche - Hai sa emigram
Asculta mai multe audio Muzica »

Cotidianul, 13 Aprilie 2009-04-14

Probabil ca si unii dintre Dvs, cei care ati gresit, ca si mine, intrand cu naivitate in coruptul sistem universitar romanesc, sunteti de acord cu rezumatul raportului Coalitiei pentru universitati curate de mai sus si nu ma surprinde; pe acest blog am prezentat de nenumarate ori aceleasi idei pe care le reda CUC, fara a particulariza. Nu este nimic exagerat, chiar dimpotriva, datorita decentei celor de la aceasta coalitie si bunei cresteri, probabil ca unele intrebari mai dure n-au fost puse, astfel incat raportul este mai bland decat e cazul.

Lucrurile sunt mai grave de atat, de aceea am indemnat mereu studentii seriosi si care-si permit financiar, sa aleaga o universitate din strainatate. La ora actuala, universitatile romanesti fac propaganda interesului familial, promoveaza cadre didactice cu probleme psihice, amante si, in general, slugi; statutul demn de profesor universitar este sfidat cu fiecare gura de oxigen pe care o inspira angajatul universitar banal. Regret ca mare parte din generatia mea (oameni extraordinari pe care i-am admirat intotdeauna), care a ales sa ramana in Babes-Bolyai sau UCB, este dispusa sa tolereze niste impostori penibili ce ne fac de fiecare data de ras in strainatate, in timp ce aici mimeaza realismul…era sa zic, universitar.

Recunosc ca ma simt penibil sa descopar ca, dintre toate universitatile din raport, doua universitati, cu care am avut de-a face, sunt printre putinele care contesta niste lucruri nici macar spuse pana la capat; cateodata pare ca managementul institutional al celor doua este, in mod fatal/plictisitor, conectat aproape ombilical, promovand, astfel, o mentalitate manageriala de mult depasita in lumea civilizata… Stimati fosti profesori si fosti colegi, nu cadeti in penibil: CUC nici macar nu a fost stiintifica pana la capat atunci cand a descoperit ce aberatii caracterizeaza aceste universitati populate cu incestuoase legaturi nici macar ascunse. Sincer, recunosc ca mi-e rusine ca vreodata mi-am asociat numele atat de neinspirat cu aceste doua institutii, despre care CUC sugereaza ca sunt populate de impostori.

Din nefericire, nu este numai vina managementului cripto-comunist din universitati, ci si al universitarilor care confunda job-ul de profesor cu vandutul cartofilor in piata (ultimul deseori mai respectabil decat primul); dragi fosti colegi, situatia cretinoida din astfel de institutii ce, la un moment dat, va smulge protestul studentilor pe care-i veti fi avut, din scarba fata de lipsa de caracater ce-o aratati, vi se datoreaza si voua. Niciunul dintre fostii nostri studenti nu va retine cine a fost rector la un moment dat, care a fost contextul, ce scuze ati avut, ci va retine ca au avut profesori intr-un moment din viata, cand ar fi trebuit sa fie educati in modul cel mai rafinat posibil, si ca acestia, ca ultimi profesori pe care i-au avut inainte de a incepe realmente viata, au fost oameni fara pic de caracter. La asta ganditi-va atunci cand sustineti abuzuri ale rectorilor, cand permiteti ca decanii sa nu cunoasca minime reguli de management sau cand va dati girul pentru angajarea a inca unei amante, a inca unui bolnav psihic si, in general, a inca unei erori nesimtite in universitatea pe care pretindeti ca o serviti onest !

Cum sunt convins ca astfel de idealisme, redate prin cuvinte ca « decenta », « onestitate », « caracter » sunt concepte ininteligibile pentru universitarii de azi, o sa inchei aici, revenind insa asupra penibilului ce caracterizeaza reactiile coordonate ale « Babes Bolyai » si « Constantin Brancusi« de a contesta raportul; in ceea ce priveste universitatea din Cluj, probabil ca-i deranjaza ca universitatea rectorului Bojita (UMF) este deasupra celei a celui mai mare rector (si singurul, de altfel, din ultimii 15 ani si din urmatorii 10 ani) din istoria UBB.

In ceea ce priveste UCB, nu de mult, am sugerat managementului acesteia ca exceleaza prin naivitati, iar, de ceva timp, pare sa fi pierdut orice orizont, nemaiaparand cu idei creative, ce sunt, totusi, motorul progresului. Din pacate, recent, s-a produs o deviere profunda de la sensul initial; acum vreo 3-4 ani, s-a inceput bine si politica de eliminare a baronilor care aservisera politic universitatea a fost justificata. Esentiala, insa, este consecventa si barbatia manageriala; acestea mi se pare ca s-au oprit la un moment dat. Esential, dragi fosti colegi, era ca locul lasat gol de baroni sa fie eliminat, nu umplut, asta daca ne-am astepta ca institutiile universitare sa dea un model de democratie societatii.

Este foarte grav ca imaginea UCB este stricata la nivel national, iar responsabilitatea o poarta doar actualul management al institutiei; aici nu mai sunt de vina Caralicea, Morega, Mischie, D-zeu din cer, s.a.m.d., ci Dvs, domnilor. Sunt convins de acest lucru pentru ca l-am vazut cu ochii mei atunci cand eram angajat al acestei institutii. Dumneavoastra sunteti de vina, cu totii, ca ati ratat un proiect inteligent inceput acum 3-4 ani. Desigur, daca doriti sa ne sfidati inteligenta si sa veniti cu aberatii maneliste de gen – dusmanii, rauvoitorii care distrug universitatea, samd - va priveste, insa e penibil. Un singur sfat v-as da in momentul de fata: renuntati la conferinta de presa care anunta sa demonteze acuzatiile raportului CUC si revedeti proiectele din 2005-2006 pentru a reveni pe drumul corect. La ora actuala v-ati pierdut destul de pregnant prin padurea deasa a contemporaneitatii lucrurilor aproximative.

Regret ce se intampla acestei universitati si nu ma surprinde ; si mai tare regret ca fostii mei studenti trebuie sa suporte, alaturi de profesorii lor, o asemenea umilinta, din cauza unui management complet nepriceput.

E posibil sa aberez, insa mi se pare ca traim in niste timpuri extrem de plictisitoare; incep sa inteleg pe cei care erau foarte virulenti a propos de tabloidizarea perceptiilor…

Daca ne uitam cu atentie, preocuparile de esenta ale victimelor tabloidizarii (egalii nostri in aceasta contemporaneitate plictisitoare) se indreapta spre vectori de gandire complet a-critica, precum Gigi Becali, Moni Columbeanu si, cat de curand, sotul de principesa, Dl. Duda.

Nu este nicio problema desigur, intr-un spatiu a-critic al dezbaterii publice/politice, ca un purtator de sens monarhic sa candideze intr-o republica, ba chiar mi se pare chic . In aceasta republica, toleranta cu fatala prietenie…pe muchie de cutit, intre Gigi si Vadim, si pe picior de razboi cu comunistii de la Chisinau, ar fi chiar neinspirat sa nu vina salvarea dinspre «Principele « Radu.

Prima decizie aiuristica a acestuia – ceea ce ma convinge a anticipa ca nu va face nici 3% la alegerile prezidentiale - este de a considera ca plusul de imagine ii va veni de la Betsy Meyers, pe care a plimbat-o matinal si in secret/ in vazul presei, prin ceva gradina de palat, oferit de puterea republicana din Romania. Este prima naivitate dintr-un mare sir ce va urma, in conditiile in care e posibil ca Obama, pe fondul votului anti-republican din SUA, sa nu fi castigat din cauza marilor strategi, ci datorita erorilor administratiei Bush.

L-am urmarit atent pe acest domn Duda (dispus sa renunte la rangul de principe daca va ajunge prezidentiabil) in ultimul timp, anticipand ca simte ca-l cheama datoria si, radiografiind, nu-mi apare decat drept un personaj destul de gol care, insa, incearca sa intruchipeze calitatile ce lipsesc lui Basescu, Geoana, Vadim, etc.

Discursurile sale nu par sa aiba niciun fel de substanta atunci cand din ele lipseste referirea la «Principesa Margareta «, iar pe marinarul nostru presedinte nu-l vad jenandu-se sa faca o gluma proasta, ce-l va face pe principele-candidat sa se fastaceasca precum un indragostit.

Cu alte cuvinte, urmariti azi la ora 19, in prime-time , anuntarea unei candidaturi naive, ce arata ca situatia este atat de grava in Romania, incat solutiile sunt asteptate sa vina din afara timpului .

De ceva timp, scriu cu impacare cinica, despre nesimtirea care mi se pare a caracteriza sistemul universitar, in care unii sunt bugetari de lux, in timp ce altii – de la preparatori pana la lectori – muritori de foame.

Grotescul penibilului este insa atins de Babes-Bolyai, celebra in special la nivel national (plus cateva orase si biserici din strainatate, pe unde s-au mai dat, aleatoriu, titluri honoris causa de un rector genial, mai ales din punctul de vedere al inspiratiei cu care a depasit, in mod democratic, numarul de mandate – cel putin asa zicea ziarul Cotidianul acum ceva timp).

Nu vreau sa inteleaga cineva ca as fi de acord cu aberatia de a nu permite nimanui sa aiba salariu mai mare decat Presedintele Basescu, in special in conditiile in care numai in universitatea din Tg-jiu am mai auzit astfel de tampenii comunistoide, de genul de a avea grija ca nimeni sa nu fie deasupra sefului de tarla, indiferent de criterii. Oameni buni, de ce vrem cu orice pret sa mergem, cu luciditate cretina, spre Congo, oare ???

Culmea penibilului este ca unul dintre multiplele personaje din fascinanta UBB, ofuscate de obraznicia puterii care forteaza o solidaritate menita a aduce « salaru’ « unor mari nume de profesori (cunoscuti mai ales intre Somes si Dambovita, si doar atat) la nivelul unui venit ridicol de lector, este tocmai domnul Agachi (presedinte de nu-stiu-ce consiuliu academic din Babes-Bolyai, foarte putin recunoscut institutional - desigur depinde de ministru !! ).

Regret ca trebuie sa nominalizez, in general n-o fac, din prea evidenta scarba fata de fauna profesionala din universitatile de stat (ce capuseaza banul public, am mai spus-o, in interesul unor familii « conducatoare«, sau in general a tot felul de impostori si semnari). Totusi, acum sunt fortat de obraznicia nociva a tot felul de universitari ( ??!!?), al caror caracter marlanesc a fost scos in evidenta de ziarul Gandul acum ceva timp. Va invit sa intrati pe link-ul spre Gandul aici si veti descoperi anumite personaje care pretind ca, atunci cand trebuie sa-si declare salariul, nu si-l mai amintesc, printre acestia acest anonim domn Agachi (cel putin asa sustine Domnia sa in Ziua de Cluj). O intrebare imi vine in minte- daca oricum nu stie ce salariu are, de ce-i pasa cat e impozitat ? Eu intelesesem ca Dumnealui lucreaza din pasiune pentru universitate, in conditiile in care nu tine minte- cand trebuie sa declare – ce salariu are.

Sunt prea scarbit sa continui discutia despre actuala generatie de universitari, inexistenti in competitia internationala serioasa, dar platiti regeste de diversi obsedati de putere care, astfel, le cumpara voturile pentrua a incalca, in mod intelectual ( ?!?), democratia. Probabil intelectualismul aici este in sensul unui cinism orwellian.

Nu-mi mai ramane decat sa sper ca ANI se va autosesiza si va intervini pentru a verifica averile acestor domni care din anii ’90 conduc universitati si au salarii atat de mari incat le e si rusine sa le declare. In acelasi timp, tineri talentati ai sistemului universitar sunt tinuti, cu familii, in camine de nefamilisti prin Hasdeu sau alte complexe studentesti din tara.

Ce este mai complicat, in tara noastra profund rurala, ca … (sa zic ca EBA)…  cutume, este ca aceasta se transforma intr-un mare spatiu al rudelor, deci orice-ai face, toata lumea se….sau urmeaza sa… se inrudeasca cu toata lumea: secretarele de facultati, in loc sa se concentreze pe a-si organiza cat mai bine biroul, nu stiu cum sa isi transforme sefii in nasi sau mosi de copii, in timp ce tinerii din politica se casatoresc sau reproduc de dragul arivismului politic, incat - am mai avertizat in gluma cunostinte de prin universitati – se va ajunge la mutatii ce pot distruge un mediu academic foarte fericit acum si, daca se merge pe aceasta panta periculoasa, in scurt timp, adulterul va fi inlocuit de incest, iar preocuparile profesional – sexuale ale unei natiuni isi vor slabi gena .

Incerc sa-mi imaginez politicienii supranationali ai UE (atat cat e posibil supranationalismul) chinuindu-se sa priceapa minimul de inteligenta al acestui postdmodern primitivism cu totemuri ariviste, ce, evident, trebuie ca descrie modernitatea inerenta a unei tari din Uniune.

Este simptomatic acest absurd pentru o tara in care, in loc sa felicitam institutiile statului ca au 200 de mascati pe care sa-i trimita la palatul din Pipera al celui care exprima romanismul in ceea ce are acesta, aici si acum, mai profund, tot soiul de jurnalisti sau de mari analisti/performeri din lumea fotbalului (ca Mitica Dragomir sau Mircea Sandu) sunt ofuscati pe motiv ca s-a facut circ cu aceasta arestare (de parca rationalitatea sau punerea in aplicare a unei decizii juridice trebuie sa tina cont de efectul pe care-l produce in psihicul unor corupti din public). Din nefericire, atat pot Domniile lor sa inteleaga din functionarea prompta a legii si au toate motivele sa priceapa maxim atat, in conditiile in care Romania este o tara in care legea exista doar pentru a simula statul de drept . Daca nu s-ar cere (remarcati formularea in stil de gulag), nu s-ar da , ca doar ce dracu’, doar suntem oameni daca noi nu ne intelegem intre noi, apoi cine ?

Nu acesta este focus-ul preocuparilor mele de aici, insa, ci noul atac frivol al lui Ciuvica si al presei asupra familiei semi-divine a presedintelui. Acesti doi poli, care au impresia ca pot gandi orice intr-o tara, in care, in sfarsit , se face ordine si bogatii ajung sa muste din tarana dreptatii, ca si saracii (in mod cert nici Felix Tataru nu mai este ascultat acum, iar modernitatea strategiilor politice a murit odata cu doamna adultera a fostului sef de servicii)… ar trebui…batuti bine, cu mania omului ce vrea binele cum este acest magnific radar de… gaozari (ce pare sa devina marca inregistrata prezidentiala), dl. Mircea Basescu. Acest tip de manifestari publice, care promoveaza termeni perfect adaptati la cancanul otevist al realitatii lui Tolea, Ciumac, Prigoana (cu multiplele sale « maritisuri »), nu fac decat sa ne convinga de faptul ca Presedintele si-a pierdut autoritatea, inclusiv in propria familie si, vorba unui mare si genial prieten de-al meu, nu-l mai consulta nimeni in momentul in care se hotarasc sa mai faca un ban cinstit, din bani publici, desigur .

Nu mi se pare nimic exagerat din glumele seci de mai sus; din nefericire, actualul comportament sfidator al familiei si oamenilor Presedintelui nu reprezinta decat efectul unui amestec de incultura politica, badaranie si sindromul, mereu repetabil, la orice presedinte in Romania – eliminarea oglinzilor care arata realitatea.

Nu ne mai ramane decat sa le uram acestor radare de gaozari fara oglinzi care, in tot felul de mistici simbolice, pot fura suflete, vise si, dupa caz, visuri placute ! O sa incercam o tacere, la nivel de gandire critica, pentru a simula perfectiunea ce a existat inainte de ’89 , astfel comportandu-ne la fel de civilizat precum cei care ameninta pe Ciuvica cu bataia (act similar, intr-o logica paralela cu realismul, desigur, cu rapirile becalice), sau care nu vad in presa decat o adunatura de … gaozari. Poate ceva profesori de limba romana vor explica odata ce incearca sa exprime fratii Basescu (deveniti tot mai similari verilor si fratilor machidoni , pare-se…) prin acest termen academic de gaozar .

Recunosc ca in facultate etica a fost unul dintre cursurile care m-au lasat complet rece, probabil din cauza ca am considerat-o o filosofare inutila despre un truism; unde greseam era in senzatia ca o decizie care sa nu atace etica este usor de descoperit atat timp cat ai o bruma de bun-simt. N-am zis simt comun… adica inclusiv aerienii de o boemie extrema au instinctul unui act etic minimal, ce le permite o rationala conservare la nivel de imagine publica.

Acum, « inspirat » de gestul fabulos al Adinei de a-si recunoaste iubirea cu un curaj onest (de un romantism inocent, sinucigas, ca intr-un poem medieval) fata de presedintele PNL, sunt tentat a recomanda tuturor scolilor de stiinte politice sa introduca urgent un curs de etica. Motivul este simplu: e pacat ca, pe viitor, barbati politici vajnici, precum Dl. Antonescu, sa aiba de pierdut, nu din cauza ca nu reusesc a controla trairile publice ale doamnelor din viata lor, ci pentru ca nu inteleg ca, inclusiv daca n-ai etica, e bine sa te prefaci ca o respecti.

Desigur, se poate vorbi de sfidarea categorisirilor tabu, insa calculul politic spune, fara niciun dubiu, ca PNL va avea de pierdut din cauza adolescentismului aratat de numarul 2 de pe lista posibililor europarlamentari liberali. Intreaga retorica din jurul acestui caz penibil, ce deja demonstreaza naivitatile celor doi indragostiti, pe mine ma face sa ma intreb de ce Csibi Magor, declarat, daca nu ma insel, europarlamentarul anului, este pe un loc 8 ce, ca urmare a declaratiilor de dragoste dintre Antonescu si doamna sa, ar putea deveni ineligibil… ?

In concluzie nu-mi ramane decat sa ii sfatuiesc pe studentii de la stiinte politice sa ceara urgent sa faca etica; astfel, in momentul in care vor deveni politicieni (moment in care si numai atunci, intocmai ca unii profesori universitari, vor reusi sa-si gaseasca si iubirea vietii ), vor avea indeajuns de multa intelepciune etica incat sa stie ce este bine si ce e rau a declara atunci cand ii va prinde fiorul amorului .

Stiu ca e neetic ce spun, dar e bine, dragi politicieni, sa pareti, macar, etici! Este o minciuna care, pe noi, prostimea, ne face sa credem ca ne sfidati mai putin decat o faceti.

Am ramas surprins sa citesc o declaratie a miliardarului George Soros care sustine ca are “o criza excelenta”; banuiesc ca in astfel de cazuri se vede diferenta intre capitalism si erorile pe care democratia le da de ceva timp, mai ales la nivel de mentalitate/moralitate a politicienilor (o moralitate impusa de statul de drept, atunci cand acesta functioneaza desigur).

Daca Soros avertizeaza de ceva timp ca urmeaza o criza globala, lucru pe care si eu il auzeam frecvent in SUA de prin 2005, politicienii romani, mai intai, au luat vestea crizei in gluma (in stilul bascaliei retardate de Dambovita), iar apoi au realizat ca Tariceanu avea dreptate cand imagina metafora cu Titanicul si politicienii romani care se afla undeva pe etajele superioare ale « ambarcatiunii » nationale, inca neatinsi de valurile devastatoare. Din nefericire, cam acesta este nivelul majoritatii politicienilor si oamenilor de stat romani, astfel incat imaturitatea si neseriozitatea sunt marci ale unor indivizi ce legitimeaza in mod firesc candidatura unor tineri ce le vor continua « anti-opera «, cum este EBa, de exemplu .

Orice stat (sau guvern) serios (adica avand decenta specifica celor care au simtul realitatii) a incercat sa fie pregatit in fata crizei, mai putin Romania, pe care unii o prezentau ca un tigru al economiei, atat de puternica, incat plutea undeva deasupra junglei crizei. De parca toate astea nu erau de ajuns, in ultimele zile am ajuns si la concluzia ca serviciile noastre secrete sunt populate cu indvizi, cel putin, retardati daca nu corupti si care, devine tot mai evident, fac jocuri politice (putem fi multumiti, in consecinta, ca nu suntem tinta nimanui; acum sa nu fim rautaciosi sa ne amintim ca dintr-un pic nu a ajuns o tona de cocaina, parca, la Baia de Fier, de curand J). De aceea Presedintele are dreptate cand spune ca e dezamagit .

Nu pot concluziona decat ca jocul politic a ajuns in spatiul romanesc mult prea departe, imprumutand parca putin din ferocitatea politica a « omului suprem », vorba unui simpatic fost sef de servicii, iar toate acestea sunt foarte periculoase atat timp cat rolul regizorilor il ocupa niste politicieni imaturi (nu in sensul de a nu fi « dame de companie intr-ale politicii »J, ci din punct de vedere al politicii in inteles matur, occidental), si neseriosi. Ma intreb daca toata aceasta criza cu Puiu Popoviciu, creata telenovelistic, nu va exploda in fata Presedintelui si ma gandesc mai ales la afirmatia jurnalistului Sorin Rosca Stanescu, care si-a amintit ca lansarea ziarului « Averea« in 2005 a prilejuit intalnirea « istorica » intre un mare oficial al statului roman si miliardarul de la Baneasa Investments. Hmmm… Clinton i-a distrus pe democrati in SUA mintind ca ce a facut cu o nu-tocmai-fermecatoare Monica J, nu poate fi descris ca sex a la carte; o ancheta parlamentara ar putea fi o cale buna pentru a afla adevarul amicitiilor intre esentiali politicieni ai neamului si miliardari discreti, chiar de-ar fi si de dragul de a institutionaliza lobby-ul .

Devine tot mai clar ca, in acest context de criza profunda, romanul de rand trebuie sa aleaga foarte bine anul acesta pentru a stopa criza de seriozitate si maturitate din institutiile si demnitatile publice din tara noastra.

PS: Foarte amuzanta este in cazul Baneasa Investments aparitia pe firmamentul coruptiei a unei universitati de stat, fara ca acest lucru sa surprinda. Pana acum Ministerul Educatiei, Curtea de Conturi, DNA, ARACIS au inchis ochii in ceea ce priveste coruptia profunda ce caracterizeaza mediul universitar romanesc. Ganditi-va daca ati auzit pana acum de vreun rector care sa nu fie acuzat ca incalca numarul de mandate limitate democratic, ca angajaza, daca nu la modul nepotismului, atunci contra -cost, sau ca face licitatii ce, in cel mai bun caz, doar dau de banuit. Am mai spus-o si o repet - universitatile de stat au ajuns institutii care capuseaza banul public in numele unor caracatite familiale sau de gasca ieftine. Singurii care au de suferit, fara sa realizeze decat atunci cand vor intelege ca devin necompetitivi pe plan european, sunt studentii.