Daca cineva se mai indoia ca Romania migreaza spre lumea a treia in mod convingator, atunci Dl Flutur de la partidul Presedintelui ne-a readus cu picioarele pe pamant.

Incep sa pricep ce inseamna doctrina asta popular/populista in Romania… Nu mai ramane decat sa sugerez acestui partid sa-l coopteze, dupa simpaticul Prigoana, si pe simbolul ortodoxismului, Gigi Becali. Acesta din urma face zi de zi show-uri ieftine – nu ca PD-L si oamenii lui parlamentari cu bani doar de Paste- atunci cand plateste energia prin cartiere sarace sau construieste colibe sinistratilor.

Ce mare noroc avem ca, in timp ce numarul somerilor creste, guvernul n-are solutii la criza, iar civilizatia in Romania derapeaza spre spumoasa tabloidizare, saracii parlamentari ai PD-L, condusi cu inspiratie orientala de Flutur, ne aduc generos lumina.

Iata ca a inceput asaltul politicului asupra religiilor in Romania anului electoral 2009. Un alt aspect esential este si faptul ca actualul Patriarh a fost ales pe motiv ca era un pragmatic al credintei :) .

Recunosc ca in facultate etica a fost unul dintre cursurile care m-au lasat complet rece, probabil din cauza ca am considerat-o o filosofare inutila despre un truism; unde greseam era in senzatia ca o decizie care sa nu atace etica este usor de descoperit atat timp cat ai o bruma de bun-simt. N-am zis simt comun… adica inclusiv aerienii de o boemie extrema au instinctul unui act etic minimal, ce le permite o rationala conservare la nivel de imagine publica.

Acum, « inspirat » de gestul fabulos al Adinei de a-si recunoaste iubirea cu un curaj onest (de un romantism inocent, sinucigas, ca intr-un poem medieval) fata de presedintele PNL, sunt tentat a recomanda tuturor scolilor de stiinte politice sa introduca urgent un curs de etica. Motivul este simplu: e pacat ca, pe viitor, barbati politici vajnici, precum Dl. Antonescu, sa aiba de pierdut, nu din cauza ca nu reusesc a controla trairile publice ale doamnelor din viata lor, ci pentru ca nu inteleg ca, inclusiv daca n-ai etica, e bine sa te prefaci ca o respecti.

Desigur, se poate vorbi de sfidarea categorisirilor tabu, insa calculul politic spune, fara niciun dubiu, ca PNL va avea de pierdut din cauza adolescentismului aratat de numarul 2 de pe lista posibililor europarlamentari liberali. Intreaga retorica din jurul acestui caz penibil, ce deja demonstreaza naivitatile celor doi indragostiti, pe mine ma face sa ma intreb de ce Csibi Magor, declarat, daca nu ma insel, europarlamentarul anului, este pe un loc 8 ce, ca urmare a declaratiilor de dragoste dintre Antonescu si doamna sa, ar putea deveni ineligibil… ?

In concluzie nu-mi ramane decat sa ii sfatuiesc pe studentii de la stiinte politice sa ceara urgent sa faca etica; astfel, in momentul in care vor deveni politicieni (moment in care si numai atunci, intocmai ca unii profesori universitari, vor reusi sa-si gaseasca si iubirea vietii :) ), vor avea indeajuns de multa intelepciune etica incat sa stie ce este bine si ce e rau a declara atunci cand ii va prinde fiorul amorului :) .

Stiu ca e neetic ce spun, dar e bine, dragi politicieni, sa pareti, macar, etici! Este o minciuna care, pe noi, prostimea, ne face sa credem ca ne sfidati mai putin decat o faceti.

Am ramas surprins sa citesc o declaratie a miliardarului George Soros care sustine ca are “o criza excelenta”; banuiesc ca in astfel de cazuri se vede diferenta intre capitalism si erorile pe care democratia le da de ceva timp, mai ales la nivel de mentalitate/moralitate a politicienilor (o moralitate impusa de statul de drept, atunci cand acesta functioneaza desigur).

Daca Soros avertizeaza de ceva timp ca urmeaza o criza globala, lucru pe care si eu il auzeam frecvent in SUA de prin 2005, politicienii romani, mai intai, au luat vestea crizei in gluma (in stilul bascaliei retardate de Dambovita), iar apoi au realizat ca Tariceanu avea dreptate cand imagina metafora cu Titanicul si politicienii romani care se afla undeva pe etajele superioare ale « ambarcatiunii » nationale, inca neatinsi de valurile devastatoare. Din nefericire, cam acesta este nivelul majoritatii politicienilor si oamenilor de stat romani, astfel incat imaturitatea si neseriozitatea sunt marci ale unor indivizi ce legitimeaza in mod firesc candidatura unor tineri ce le vor continua « anti-opera «, cum este EBa, de exemplu :) .

Orice stat (sau guvern) serios (adica avand decenta specifica celor care au simtul realitatii) a incercat sa fie pregatit in fata crizei, mai putin Romania, pe care unii o prezentau ca un tigru al economiei, atat de puternica, incat plutea undeva deasupra junglei crizei. De parca toate astea nu erau de ajuns, in ultimele zile am ajuns si la concluzia ca serviciile noastre secrete sunt populate cu indvizi, cel putin, retardati daca nu corupti si care, devine tot mai evident, fac jocuri politice (putem fi multumiti, in consecinta, ca nu suntem tinta nimanui; acum sa nu fim rautaciosi sa ne amintim ca dintr-un pic nu a ajuns o tona de cocaina, parca, la Baia de Fier, de curand J). De aceea Presedintele are dreptate cand spune ca e dezamagit :) .

Nu pot concluziona decat ca jocul politic a ajuns in spatiul romanesc mult prea departe, imprumutand parca putin din ferocitatea politica a « omului suprem », vorba unui simpatic fost sef de servicii, iar toate acestea sunt foarte periculoase atat timp cat rolul regizorilor il ocupa niste politicieni imaturi (nu in sensul de a nu fi « dame de companie intr-ale politicii »J, ci din punct de vedere al politicii in inteles matur, occidental), si neseriosi. Ma intreb daca toata aceasta criza cu Puiu Popoviciu, creata telenovelistic, nu va exploda in fata Presedintelui si ma gandesc mai ales la afirmatia jurnalistului Sorin Rosca Stanescu, care si-a amintit ca lansarea ziarului « Averea« in 2005 a prilejuit intalnirea « istorica » intre un mare oficial al statului roman si miliardarul de la Baneasa Investments. Hmmm… Clinton i-a distrus pe democrati in SUA mintind ca ce a facut cu o nu-tocmai-fermecatoare Monica J, nu poate fi descris ca sex a la carte; o ancheta parlamentara ar putea fi o cale buna pentru a afla adevarul amicitiilor intre esentiali politicieni ai neamului si miliardari discreti, chiar de-ar fi si de dragul de a institutionaliza lobby-ul :) .

Devine tot mai clar ca, in acest context de criza profunda, romanul de rand trebuie sa aleaga foarte bine anul acesta pentru a stopa criza de seriozitate si maturitate din institutiile si demnitatile publice din tara noastra.

PS: Foarte amuzanta este in cazul Baneasa Investments aparitia pe firmamentul coruptiei a unei universitati de stat, fara ca acest lucru sa surprinda. Pana acum Ministerul Educatiei, Curtea de Conturi, DNA, ARACIS au inchis ochii in ceea ce priveste coruptia profunda ce caracterizeaza mediul universitar romanesc. Ganditi-va daca ati auzit pana acum de vreun rector care sa nu fie acuzat ca incalca numarul de mandate limitate democratic, ca angajaza, daca nu la modul nepotismului, atunci contra -cost, sau ca face licitatii ce, in cel mai bun caz, doar dau de banuit. Am mai spus-o si o repet - universitatile de stat au ajuns institutii care capuseaza banul public in numele unor caracatite familiale sau de gasca ieftine. Singurii care au de suferit, fara sa realizeze decat atunci cand vor intelege ca devin necompetitivi pe plan european, sunt studentii.

TRU a devenit un caz, mai mic decat ar vrea el, insa un caz. De ce mai mic…? Datorita importantei cu care se priveste in oglinda necesara narcisistilor. Exista un nou regn al narcisistilor, din care face parte si TRU, si anume narcisistii rasfatati de vreun personaj puternic. Am vazut deseori in piata publica de la noi cazuri de acest gen, ceea ce mie imi dovedeste ca individul, talentat sau mai putin talentat decat TRU, nu are personalitate. De fapt, in Romania oamenii cu personalitate sunt vanati si inlocuiti cu papusi care saruta mana ce-i mangaie public.

In acest fel se ajunge la ridicolul de a absolutiza ceva trecator - omul, sau jurnalistul (ce se poate transforma in politician, cum e cazul lui T.R. Ungureanu) - in categorie morala; altfel, nu pot intelege ultima reactie a lui TRU in Cotidianul, unde se identifica cu onestitatea. De altfel, inclusiv initializarea voita a numelui sau, TRU, nu face altceva decat a incerca fortarea publica a unui brand garant pentru adevar. When in London… :)

Nu in ultimul rand mi s-a parut inspirata atitudinea Cotidianului - mai intai au publicat ceea ce pare un obituar al ziaristului (anuntand transformarea sa in politician) si a plusat prin anuntarea faptului ca simbolul onestitatii si al adevarului era intr-o campanie continua in slujba partidului ce va incerca sa-l asume pe aceeasi lista cu una dintre Elene.

Si totusi nu este surprinzator - in Romania, tara in care trebuie sa fii cinic daca ai ceva neuroni, orice individ inteligent vrea sa devina papusa, astfel avand mai multe salarii - unele declarate, altele nu… Cam asa se face politica mare. La fel, incep sa inteleg de ce intelectualii sunt de dreapta in Romania. Cam asa procedau si comunistii pe timpuri cu aplaudacii ; iubire, iubire, da’ sa fie pe bani :)

Premiul pentru modestie la nivel de gandire politica se acorda domnului Liviu Andrei pentru care idea de comunicare politica pare sa ramana o enigma. Am spicuit si eu de dimineata amuzat, din Impact in Gorj, cateva dintre declaratiile presedintelui executiv, cred, al PD-L si am inteles de ce primarul Falca mereu pleaca cu o falca-n cer si cu una in pamant cand vine « la Gorj» :) . Intuiesc ca nici el, ca si mine, nu reuseste sa inteleaga despre ce vorbesc portavocele PD-L- ului.

Sa reluam cateva afirmatii de-ale D-lui Andrei :)

Din ce inteleg, atat cat pricep eu ca modest analist politic, reprezentantii PD-L nu reusesc sa se inteleaga cu cei de la PSD pe diferite puncte energetice care sunt provocatoare de multi bani in acest judet care pare sa nu reuseasca sa gaseasca si alte surse de venit decat mineritul si energia. Mai inteleg - citind interpretarile ziaristilor – ca de la politicieni nu se intelege exact ce vor sa transmita ideatic – ca e ceva problema la protocol si PSD-istii s-au sucit precum fata mare la maritat (ca sa pastrez tonul de gandire populara din discursul politic al D-lui Andrei) si vor si ei ceva complexe energetice, care se calculase ca ar produce bani doar pentru clientela PD-L.

Acesta ar fi cadrul de ansamblu ; de aici incolo incepe ce as numi «funny thinking» :)

Mai intai a venit o lovitura cu cotul, prin referire la miselia PSD, care, vezi-Doamne (sper ca asa se articuleaza corect, mi-e destul de greu sa replic prin gandire populara la gandire populara :) ), mentine un concubinaj cu PNL. Sunt multe de zis, insa putem constata obsesia perpetua a PD-L pentru demonizarea diferitelor partide care nu vor sa se lase absorbite (deja strategia e veche si risca sa ingroape PD-L la alegerile europarlamentare si prezidentiale). Acum 5 ani era PSD (ca purtator al flagelului comunistoid), acum vad ca a devenit PNL – sa fie din cauza ca factiunea de PNL-isti ce au trecut in PD n-au adus un surplus de valoare… ? Poate PD-L va face o analiza serioasa candva si va explica public de ce PNL s-a intarit dupa ce –au plecat anumiti membri de-ai lor la PD :) . Oricum ar fi, acest nivel primitiv si complet neprofesionist al politicii gorjene devine deja iritant (motiv pentru care as sugera PD–L -ului sa-si lase tinerii sa iasa in fata, adica si alti tineri in afara de D-soara Basescu si tanarul Prigoana, care vor fi, probabil, varfuri de lance la europarlamentare).

Sa revenim, insa, la alta afirmatie care, efectiv, dovedeste profunzime politica din partea reprezentantului PD-L ; Domnia – Sa acuza partenerii de guvernare (reprezentanti ai raului acum 5 ani) de « strutoism ». Desigur aceasta declaratie criptico-…comica merita detaliata. Mie-mi suna a ceea ce auzeam pe maidan cand eram in liceu si ceva copil netot voia sa-mi faca in ciuda. Cam asa as inteleg ce transmite Domnul Andrei partenerilor sefului sau de la Bucuresti: « ha-ha-ha ! » daca nu faci cum vreau eu esti ca strutul care sta cu capul in nisip (asa as incerca da sens conceptului creat mai sus de « strutoism» ). Poate vreunii dintre Dvs, cititorii mult mai destepti decat majoritatea politicienilor din Romania, ma veti ajuta comentand altfel strutoismul, eu atat pot intelege…

Fascinanta comunicare politica se incheie apoteotic cu legitimarea violului, cel putin eu, un limitat, atat inteleg din citatul urmator (sursa Impact in Gorj):«Garantat vă spun că nu ne iubim, dar în politică se face şi dragoste cu sila », afirma preşedintele executiv… ???

Sa intelegem ca fata PSD-ista se lasa greu si tanarul ce ajunge la a face cosuri pe fata isi pierde rabdarea si cat de curand isi va dovedi barbatia prin combinarea durerii cu placerea… pe care o va aplica… rafinat fostilor reprezentanti ai raului?? Eu sunt pentru aceasta optiune si, tot din intelepciunea populara, as spune barbatului PD-L –ist ca, intr-adevar, femeile cateodata spun « NU» , cand de fapt vor sa spuna « DA» ; de aceea e buna decizia si violul este mai eficient decat seductia :) .

Traim intr-o tara superba, populata cu « mari «  lideri, la ale caror stari fragile, din punct de vedere psihic, trebuie sa fim foarte atenti. Acesti superbi lideri, subliniind absurditatea unei tari debusolate, nu prea reusesc sa faca mare lucru decat sa fie politicieni abili in institutiile pe care le conduc. In general sunt obsedati de putere – de altfel, incep sa crosetez cu idee ca romanul care rezista la a deveni abuziv, odata ce a obtinut puterea, nu poate exista… O fi genetic, cine stie… ?

Cert este ca sunt plictisit de prin universitati de rectori care au probleme psihice pe fond narcisist, decani la ai caror nervi trebuie sa fii atent, sau cancelari stiintifici care si-au picat toate examenele la doctorat… Ce este si mai revoltator este ca toate aceste excese se intampla in cadrul institutional public. Rar vezi atata lipsa de profesionalism in mediul privat.

Ultimul « original«  al nervilor este insusi Presedintele Basescu. Felicit presa centrala ca inca reactioneaza si nu a picat in adoratia pupincurista ce caracterizeaza supusul lingau cripto-comunist roman. Altfel, ieri, « fatucile«  (vorba lui Cristoiu :) ) din presa adorationista au semnalat ca presedintele e nervos, lucru pe care l-a tradat cu datul din maini caracteristic, la investirea lui Dan Nica. De ce este nervos presedintele ? L-a suparat presa – nu poate concepe ca intr-o tara libera, pentru care domnia-sa traieste cu fiecare spasma de marinar fara maniere (se spune), aceasta poate sa critice personalitatea sa augusta. Acum, ca se supara, e bine daca rezultatul este ca se va ocupa cu lucruri mai serioase decat de obicei.

Totusi, ma indoiesc – acesti oameni fac acest circ retardat pentru ca asa sunt invatati in micul lor mediu profesional populat cu pupincuristi.

Pe mine, sincer, ca platitor de taxe din care traieste presedintele si camarila sa, prea putin ma intereseaza ca e nervos ; daca nu sta bine psihic, e bine sa mearga la ilustra sa mama la Constanta pentru a-l mangaia pe crestetul plesuv.

Cam asa cred eu ca romanul cu toata acasa trebuie sa reactioneze cand mai vede cate

un lider de institutie nervos. De unde au ajuns acesti domni sa creada ca pe banii contribuabilului roman domniile-lor au dreptul sa fie nervosi ? Raspund cu stari private la o situatie publica ?!? Foarte gresit ! Este, de altfel, primul simptom al unui lider nepotrivit – asa ca sfatul meu e sa schimbati orice rector, director, presedinte care are derapaje psihice si ne exprima supararile infantile ale domniei-sale, care contrazic flagrant maturitatea unei institutii.

Oriunde in lume, cand te lasa nervii, esti invitat sa te internezi intr-un mediu relaxat, unde dusmanii nu te mai pot atinge, verdele padurilor este mai verde, iar tu traiesti in consonanta cu fortele naturii, care te iubesc si nu sunt misele. :)

Astept cu nerabdare ca si in Romania micii nebuni ce patroneaza ierarhii sa fie trimisi la relaxare de democratia romaneasca.

Este ultima initiativa a fostului lider de trupe mineresti, care au fost infiintate cu scopul de a asigura ordinea de drept a statului roman, in caz ca dusmanii tarii ar indrazni sa faca opozitie. Ce poate fi mai mirific decat a avea asemenea « patrioti «  veghind la siguranta statului? Nu trebuie uitat ca legitimitatea unui stat este data de exclusivitatea asupra violentei…legale. Noul partid de tip …ultranominal ar putea face, astfel, Romania mai legitima, eliminand pe cei ce vor raul natiunii.

Este o constanta a parerilor mele faptul ca rateurile date continuu de politica romaneasca, de tip democratic, dar corupta, nu face altceva decat sa induca energii negative care, de 12 ani incoace, se constituie in voturi de blam si prea putina gandirea rationala politica. Electoratul reactioneaza emotional : in ’96 a murit Coposu, in 2000 au vrut raul Tribunului, in timp ce in 2004 au sanctionat « aroganta » lui Nastase.

Toate acestea se intampla pe fondul iresponsabilitatii partidelor politice; coruptia generalizata din Romania, care conduce la neperformanta, va stimula si mai tare populismul. Nu va fi o surpriza daca un partid, construit in jurul unui asa –zis justitiar, care s-a revoltat contra unui sistem corupt, va prinde in tara noastra exasperata de mitici, ioni si oameni de afaceri (pe bani publici) disimulati in politicieni. Astfel, latinitatea noastra …latino se va fi implinit si un nou fiu al poporului va fi deificat (politic) pentru urmatorii 20-30 de ani.

Ar fi o modalitate rapida de a elimina si problemele pe care le cauzeaza FMI, cu inflexibilitatea lor occidentala (in care 2+2 fac a priori 4) … eventual cu bate si fete zbarcite de munca in subteran pe bani putini.

Numai asa democratia se poate implini – cand legitimitatea statului roman va fi data de violenta majoritatii active… Ceea ce este inspaimantator se leaga de faptul ca avem si contextul ce ar putea favoriza o asemenea ascensiune : un presedinte care nu se mai poate pune in valoare prin lupte corp la corp (dat fiind ca politica romaneasca a acceptat perversul sfat al ingeniosului Ion Cristoiu si i-a dat originalului marinar « ape line »), in timp ce PDL-ul trebuie la ora actuala sa lucreze constructiv, nemaiavand luxul de a fi in opozitie… pentru moment…

Dar opozitie se poate face si intre guvernanti, astfel nimeni nemaiintelegand nimic si dorindu-si o alta mana de fier care sa conduca aceasta tara foarte… realista :)

Poporul roman si N. Ceausescu = sex politic in… absolut

A trecut si 26 ianuarie, a mai trecut inca o zi de nastere a presedintelui comunist, N. Ceausescu. Acesta este, din punctul meu de vedere, un inceput de stire ratat. Si, totusi, daca ati « zappuit » prin lumea media de ieri, veti fi intalnit, aproape pretutindeni, imagini de dinainte de ’89, muzica patriotica si omagii date in reluare. La nivel de subconstient, parem sa comemoram inca, obsedant, o sarbatoare introdusa fortat, dar care nu m-ar surprinde sa descoperim ca nu rateaza in a face rating. De ce simte nevoia romanul simplu, inclusiv tinerii care nu au apucat sa experimenteze foarte constient regimul ceausist, sa priveasca sticla televizorului atunci cand apare chipul destul de necitadin al fostului presedinte roman… ?

Acest comportament mi se pare destul de interesant si intrigant, motiv pentru care as incerca o explicatie. Cea mai simpla explicatie e cea care ii priveste pe tineri – probabil ca se uita la acest personaj central, in Romania, timp de cateva «cincinale«, la fel cum americanii se uita, nu foarte inteligent, la Transilvania ca fiind patria lui Dracula. Cam la acest gen de efecte duce persistenta in « comfort zone », la care ajungem si noi incet-incet pe fondul decadentei generalizate din educatie.

Explicatia mai complexa se leaga de oamenii care au trait in perioada retardata a totalitarismului comunist si inca au o anumita atractie pentru 26 ianuarie. Nu ma refer aici la nostalgicii care merg in cimitir sa-l comemoreze, purtandu-se ca la involutele ceremonii comuniste. Este vorba de omul simplu, cel care percepe diferenta dintre dictatura si democratie. De ce si el se uita – neutru – dar se uita, astfel facand rating televiziunilor care promoveaza imagini din perioada comunista a romanilor?

Este mai complicat de dat un raspuns final in acest caz – poate fi teribilismul, poate fi excesul de slanina cu ceapa, poate chiar si tuica sudista… :) Dar, la fel de bine, poate fi si dezgustul total pe care-l provoaca politicienii-gainari pe care-i promoveaza democratia romaneasca, dat fiind ca in care in partide rareori exista competitie reala, in conditiile in care sunt populate cu sotii, fii, nepoti si fini.

In acest context - original de democratic - este absolut normal ca simplul cetatean, tradat din toate directiile, se intoarce in pat cu imaginea lui Ceausescu unde macar presa nu era libera, precum cea coruptibila de acum, politicienii apareau pe fond muzical la stiri, medicii nu mergeau cu pistolul la spital, in timp ce in universitati se mai putea face sex fara ca sa existe acuze de incest. :)

Deşi ar părea că cei doi termeni din titlu n-au vreo legătură, sau cel puţin că sunt din lumi diferite, în partea noastră de lume se întrepătrund făcând un amar deserviciu mai ales oamenilor cinstiţi din educaţie. Însă, în Gorj, precedentul suprapunerii educaţie/politică există, aşa că suntem îndreptăţiţi a ne pune problema dacă educaţia nu s-a transformat mai ales în vehicul de imagine electorală pentru nişte baroni educaţionali.

Ce se poate deja observa este că uninominalul are menirea de a scoate în faţa electoratului, drept candidaţi, mai ales oameni vechi, ce redefinesc ridicolul prin fiecare „zvâcnire” a inteligenţei. Lupta electorală aici, în recenta campanie electorală, a avut şi o dimensiune universitară, instituind un elitism politic, din nefericire, răsturnat. Sistemul universitar funcţionează in acest caz ca factor electoral pentru tot felul de profesori universitari semidocţi.

Ce au aceştia în comun frizează, în special, exprimarea greoaie, o îngustime a gândirii, dar mai ales cinismul iraţional de a se crede mai deştepţi decât electoratul; mulţi dintre improvizatii politicieni aveau nevoie disperată de statutul de parlamentar pentru a scăpa de dosare penale sau a-şi consolida dominarea retrogradă în instituţiile în care se manifestă profesional.

Dacă veţi fi studiat programul politic al acestor domni, aţi fost surprinşi că n-au nicio idee originală; cu patetism demagogic încercau să câştige prin simularea unei legături inexorabile cu electoratul, ale cărui păsuri pretind a le înţelege, mai ales fluturând ceva arbitrar – faptul că sunt fiii gliei. Apoi, un leitmotiv, la nivel de discurs, este că Domniile lor au intrat în politică tocmai pentru că vor să lupte împotriva corupţiei (interesant mai ales în cazul celor cu dosare penale!)

Concluzia este că, într-o epocă intelectuală ce are ca specificitate imaginaţia, acestor domni “culţi” tocmai aceasta le lipseşte; în consecinţă, nivelul nostru de toleranţă este hărţuit cu discursuri absolut insipide, verbalizate greoi şi iritant.

Sintetizând, în Gorj candidaţii variază, în general, de la foşti baroni, la indivizi cu dosare penale, dictatori disimulaţi, sau politicieni, dacă nu doar netalentaţi, atunci sigur a priori rataţi; teoretic, orice individ, cu orice fel de notorietate, se consideră chemat să fie parlamentar – în aceste condiţii, probabil că începutul falimentului politicii româneşti nu este departe, iar partidele, cărora le lipseşte flerul de a descoperi candidaţi valoroşi, poartă o certă vină.

Există şi un lucru bun – domnii aceştia, pentru care educaţia este o afacere bănoasă, au fost expuşi, în sfârşit, evaluării publice; fortăreţele blindate dictatorial, în spatele cărora îşi ascundeau multiplele slăbiciuni, nu au mai funcţionat în, probabil, ultimul context democratic rămas activ – spaţiul electoral, în care votul secret nu mai disimulează gândul. În sfârşit au avut şansa de a primi adevărul în faţă !

Dacă anterior recentei campanii aveau posibilitatea, datorită laşităţii colegilor lor, de a – şi proteja imaginea, în campanie nu au mai putut face acest lucru pentru că aveau nevoie să obţina o reacţie de la electorat. Primul eşec s-a ivit deja dinspre un profesor universitar din Târgu-Jiu, pe al cărui afiş electoral particula de viitor va era scrisă cu cratimă. Să fim maliţioşi şi să ne întrebăm dacă acest candidat a aprobat textul afişului?? Este norocoasă Universitatea de stat din Tg-Jiu că-l are… Totuşi nu este o tragedie, multe dintre cadrele din universităţile din România au pregătire academică… ca la stat.

Dacă în sistemul universitar nu se mai spune adevărul de mult timp şi nici nu se mai produce nimic valoros de la fel de mult timp, iată că electoratul a avut ocazia să ţină profesorilor – candidaţi o prelegere despre ce înseamnă responsabilitate.

  • Etichete

  • Discurs Barack Obama