Spune-ti parerea
Loading ...
Jan
22
Presedintele Obama pare un individ echilibrat, stralucit si… echilibrat. Impresia pe care o lasa este ca, dincolo de a crede in destinul sau de mare politician, avand viziunea pe care o da un mare intelect, se bazeaza foarte tare pe importanta echilibrului ce rezulta din maturitatea care trebuie sa descrie un mare presedinte american.
Nu este nimic mai grav decat un presedinte care isi pierde electoratul, sau mai exact incearca sa-l recupereze prin masuri extreme. Forta nu poate sa produca decat doua tipuri de reactii emotionale, ambele extreme, de aici divizarea unei natiuni. Acest dezechilibru s-a simtit, din 2001, in SUA. Toate acestea s-au putut citi pe chipurile celor doi presedinti americani in 20 ianuarie, la investirea lui Barack Obama. Ambii au avut ceva in comun – necesitatea de a arata ca Washington-ul este capitala lumii si emana o forta semi-imperiala, insa modalitatile de exprimare par deja diferite.
Mesajul de forta universala a ramas si in speech-ul lui Obama, insa privirea este a unui om care pare sa imagineze multiple cai de a atinge ceea ce-si propune; Obama pare un om matur, adaptat la o istorie indeajuns de inaintata, incat sa afiseze relaxarea pe care ti-o da puterea imaginatiei de a gasi n+1 cai pentru a atinge scopul dorit.
Astfel, acel stindard de acum ceva ani, specific administratiei Bush – « Mission accomplished «, care nu anunta decat iluzia sfarsitului luptei impotriva teroristilor, pare sa fi fost inlocuit de eleganta ideii obamiene, conforma careia America are puterea de a intinde mana unui pumn strans, fiind convinsa de superioritatea ei, ce-i da dreptul de a-l urma pe Rorty in a spune ca argumentarea la nivelul conversatiei nu trebuie sa sfarseasca niciodata. America are argumente acum si nu trebuie decat sa realizeze ca forta esentiala azi este cea a persuasiunii.
Tocmai de aceea cred ca America a mai imbatranit inca un secol in ultimii ani si, prin Presedintele Obama, pare sa se impace cu sine, sa devina mai constienta de sine si sa-si regaseasca puterea de a seduce.
Nu in ultimul rand, as critica stupiditatea imatura a unor indivizi care priveau fascinati inaugurarea lui Obama ca fiind istorica datorita culorii pielii acestuia; mi se pare extrem de imatur acum, in 2009, indiferent de erorile istoriei, sa ne mai emotionam de faptul ca cel mai matur si echilibrat politician american este afro-american. Intr-o democratie universala, cu principii puternic consolidate, este extrem de imatur si dezechilibrat sa mai gandim in acesti termeni in raport cu superiorul nostru in egalitate, Presedintele SUA, Barack Obama.