Spune-ti parerea
Loading ...
Apr
4
Radare de …gaozari
Filed Under Esecuri ale democratiei in Romania | 2 Comments
Am ajuns la concluzia ca nu stim sa ne apreciem liderii si nu suntem indeajuns de rafinati incat sa le respectam familiile in tara asta. Mai ales familiile sfinte, garante ale democratiei si in care s-a pogorat spiritul unui D-zeu (din intamplare…)secularizat (adica procupat de bunastarea lumeasca, asa cum propavaduieste orice etica protestanta), de aici oxy-moronismul ce le descrie.
Ce este mai complicat, in tara noastra profund rurala, ca … (sa zic ca EBA)… cutume, este ca aceasta se transforma intr-un mare spatiu al rudelor, deci orice-ai face, toata lumea se….sau urmeaza sa… se inrudeasca cu toata lumea: secretarele de facultati, in loc sa se concentreze pe a-si organiza cat mai bine biroul, nu stiu cum sa isi transforme sefii in nasi sau mosi de copii, in timp ce tinerii din politica se casatoresc sau reproduc de dragul arivismului politic, incat - am mai avertizat in gluma cunostinte de prin universitati – se va ajunge la mutatii ce pot distruge un mediu academic foarte fericit 
acum si, daca se merge pe aceasta panta periculoasa, in scurt timp, adulterul va fi inlocuit de incest, iar preocuparile profesional – sexuale ale unei natiuni isi vor slabi gena .
Incerc sa-mi imaginez politicienii supranationali ai UE (atat cat e posibil supranationalismul) chinuindu-se sa priceapa minimul de inteligenta al acestui postdmodern primitivism cu totemuri ariviste, ce, evident, trebuie ca descrie modernitatea inerenta a unei tari din Uniune.
Este simptomatic acest absurd pentru o tara in care, in loc sa felicitam institutiile statului ca au 200 de mascati pe care sa-i trimita la palatul din Pipera al celui care exprima romanismul in ceea ce are acesta, aici si acum, mai profund, tot soiul de jurnalisti sau de mari analisti/performeri din lumea fotbalului (ca Mitica Dragomir sau Mircea Sandu) sunt ofuscati pe motiv ca s-a facut circ cu aceasta arestare (de parca rationalitatea sau punerea in aplicare a unei decizii juridice trebuie sa tina cont de efectul pe care-l produce in psihicul unor corupti din public). Din nefericire, atat pot Domniile lor sa inteleaga din functionarea prompta a legii si au toate motivele sa priceapa maxim atat, in conditiile in care Romania este o tara in care legea exista doar pentru a simula statul de drept . Daca nu s-ar cere (remarcati formularea in stil de gulag), nu s-ar da , ca doar ce dracu’, doar suntem oameni daca noi nu ne intelegem intre noi, apoi cine ?
Nu acesta este focus-ul preocuparilor mele de aici, insa, ci noul atac frivol al lui Ciuvica si al presei asupra familiei semi-divine a presedintelui. Acesti doi poli, care au impresia ca pot gandi orice intr-o tara, in care, in sfarsit , se face ordine si bogatii ajung sa muste din tarana dreptatii, ca si saracii (in mod cert nici Felix Tataru nu mai este ascultat acum, iar modernitatea strategiilor politice a murit odata cu doamna adultera a fostului sef de servicii)… ar trebui…batuti bine, cu mania omului ce vrea binele cum este acest magnific radar de… gaozari (ce pare sa devina marca inregistrata prezidentiala), dl. Mircea Basescu. Acest tip de manifestari publice, care promoveaza termeni perfect adaptati la cancanul otevist al realitatii lui Tolea, Ciumac, Prigoana (cu multiplele sale « maritisuri »), nu fac decat sa ne convinga de faptul ca Presedintele si-a pierdut autoritatea, inclusiv in propria familie si, vorba unui mare si genial prieten de-al meu, nu-l mai consulta nimeni in momentul in care se hotarasc sa mai faca un ban cinstit, din bani publici, desigur .
Nu mi se pare nimic exagerat din glumele seci de mai sus; din nefericire, actualul comportament sfidator al familiei si oamenilor Presedintelui nu reprezinta decat efectul unui amestec de incultura politica, badaranie si sindromul, mereu repetabil, la orice presedinte in Romania – eliminarea oglinzilor care arata realitatea.
Nu ne mai ramane decat sa le uram acestor radare de gaozari fara oglinzi care, in tot felul de mistici simbolice, pot fura suflete, vise si, dupa caz, visuri placute ! O sa incercam o tacere, la nivel de gandire critica, pentru a simula perfectiunea ce a existat inainte de ’89 , astfel comportandu-ne la fel de civilizat precum cei care ameninta pe Ciuvica cu bataia (act similar, intr-o logica paralela cu realismul, desigur, cu rapirile becalice), sau care nu vad in presa decat o adunatura de … gaozari. Poate ceva profesori de limba romana vor explica odata ce incearca sa exprime fratii Basescu (deveniti tot mai similari verilor si fratilor machidoni , pare-se…) prin acest termen academic de gaozar .
Feb
9
In sfarsit democratia a invins in Romania: simbolul majoritar al prostului gust – maneaua – are sanse sa devina de “utilitate publica”, atat timp cat purtatorul de cuvant al guvernului s-a batut, ca ultimii smenari, intr-un club obscur din “civilizatul” Cluj cu bodyguarzii, pe altarul manelelor…
Marea problema nu este a acestor vagabonzi care ajung sa ocupe functii platite din bani publici, ci a mentorilor care ii imping atat de sus, incat isi pierd capul si se cred mai “manastureni” decat clujenii Manasturului. Cum democratia romaneasca este inca la inceput, este bine sa privim, cand analizam un post public, la tari in care democratia este consolidata; nu ar fi rau sa facem fisa postului in felul acesta si, mai ales, sa gandim individul potrivit uitandu-ne la – de exemplu – anumiti purtatori de cuvant din SUA.
A fost mediatizata, inclusiv in Romania, mult-regretata disparitie a fostului purtator de cuvant al White House, Tony Snow, caruia, desi ultra-conservator intr-o perioada in care, pe fondul esecurilor administratiei Bush, acest curent era in decadere, nu i-au lipsit laudele. Nu-mi amintesc sa fi auzit ca Tony Snow s-a luat la bataie cu bodyguarzii prin vreun club de jazz in New Orleans, pentru ca oamenii selecti au gusturi (nu esueaza in manele), iar daca ar fi facut-o, isi prezenta demisia direct din mijlocul bodyguarzilor sechestratoriJ. Cu atat mai ridicola situatia acestui domn purtator de cuvant care mai joaca si cartea victimei…amendate de politieJ.
Problema este, insa, una de fond; petrecand destul de multi ani in Cluj, am descoperit o constanta a mentalitatii profesorilor universitari clujeni care ajung sa ocupe si functii publice, printre acestia Emil Boc: extrema subiectivitate in alegerea oamenilor pe care ii promoveaza, mai mereu inselandu-se – iata si cazul lui Rares Niculescu (pentru care Boc trebuie sa raspunda politic, daca este un politician responsabil). Alegerea a tot felul de personaje irationale pentru diverse posturi in guvern se intampla si din cauza psihozei miticilor de Bucuresti, impotriva carora unii ardeleni mai slabi de inger simt nevoia sa se apere creandu-si o trupa de « fideli« (sau o « cavalerie«, cum ar zicea Miron Mitrea ) care, dupa cum se observa, constienti de statutul lor fragil, nu ezita sa foloseasca si violenta.
Raman consecvent in ideea ca, in conditiile in care flerul managerial lipseste complet in sistemul de stat (purtatorul de cuvant…romantic este primul cui batut in cosciugul perisabilului premier E. Boc, de altfel), iar subiectivismul infloreste ducand la erori politice fatale, este ESENTIAL ca acele obligatorii controale psihologice anuale la medicina muncii sa se faca serios (iar eu, ca fost profesor marturisesc ca am facut doua astfel de controale in Tg-jiu, dintre care niciunul nu a fost, nu serios, ci nici macar real si nu pentru ca eu nu am vrut…).
Dragi politicieni, nu e o jignire a-i cere individului pe care vreti sa-l « cocotati» pe o functie vizibila public sa va demonstreze macar stabilitate psihica, daca nu si maturitate.
Ce mai ramane de spus ? Cert este ca, pentru credibilitatea unei institutii publice, este destul de important sa nu fie asociata, prin actiunile angajatilor sai temporari, cu intamplari obscure si purtatori de cuvant – batausi. Sunt convins ca acest eronat purtator de cuvant va auzi destul de des in zilele urmatoare ceea ce ii cer si eu acum: DEMISIA!