E posibil sa aberez, insa mi se pare ca traim in niste timpuri extrem de plictisitoare; incep sa inteleg pe cei care erau foarte virulenti a propos de tabloidizarea perceptiilor…

Daca ne uitam cu atentie, preocuparile de esenta ale victimelor tabloidizarii (egalii nostri in aceasta contemporaneitate plictisitoare) se indreapta spre vectori de gandire complet a-critica, precum Gigi Becali, Moni Columbeanu si, cat de curand, sotul de principesa, Dl. Duda.

Nu este nicio problema desigur, intr-un spatiu a-critic al dezbaterii publice/politice, ca un purtator de sens monarhic sa candideze intr-o republica, ba chiar mi se pare chic :) . In aceasta republica, toleranta cu fatala prietenie…pe muchie de cutit, intre Gigi si Vadim, si pe picior de razboi cu comunistii de la Chisinau, ar fi chiar neinspirat sa nu vina salvarea dinspre «Principele « Radu.

Prima decizie aiuristica a acestuia – ceea ce ma convinge a anticipa ca nu va face nici 3% la alegerile prezidentiale - este de a considera ca plusul de imagine ii va veni de la Betsy Meyers, pe care a plimbat-o matinal si in secret/ in vazul presei, prin ceva gradina de palat, oferit de puterea republicana din Romania. Este prima naivitate dintr-un mare sir ce va urma, in conditiile in care e posibil ca Obama, pe fondul votului anti-republican din SUA, sa nu fi castigat din cauza marilor strategi, ci datorita erorilor administratiei Bush.

L-am urmarit atent pe acest domn Duda (dispus sa renunte la rangul de principe daca va ajunge prezidentiabil) in ultimul timp, anticipand ca simte ca-l cheama datoria si, radiografiind, nu-mi apare decat drept un personaj destul de gol care, insa, incearca sa intruchipeze calitatile ce lipsesc lui Basescu, Geoana, Vadim, etc.

Discursurile sale nu par sa aiba niciun fel de substanta atunci cand din ele lipseste referirea la «Principesa Margareta «, iar pe marinarul nostru presedinte nu-l vad jenandu-se sa faca o gluma proasta, ce-l va face pe principele-candidat sa se fastaceasca precum un indragostit.

Cu alte cuvinte, urmariti azi la ora 19, in prime-time :) , anuntarea unei candidaturi naive, ce arata ca situatia este atat de grava in Romania, incat solutiile sunt asteptate sa vina din afara timpului :) .

Romanul (-poet) a ajuns la ora actuala, aproape in toate domeniile, un vid de originalitate. Nu intamplator acest lucru se vede in politica. Recunosc ca am o oarecare simpatie pentru liberali – imi place curajul pe care-l au de a fi spontani, decomplexati si … tineri in exprimari. Ultima dovada este inlocuirea, in urma alegerilor, a presedintelui PNL. Recunosc ca am mixed feelings in legatura cu aceasta schimbare ; pe de-o parte, nu sunt sigur ca-mi place ideea ca un lider de anduranta, cum s-a dovedit C.P. Tariceanu, pierde puterea deoarece a dovedit coloana vertebrala. Apoi, nu este bine ca speculatiile conforma carora Dinu Patriciu ar fi dorit aceasta schimbare in acest partid foarte democratic au fost confirmate prin multumirile pe care Antonescu i le-a oferit public primului (ceea ce m-a facut sa –mi reamintesc de obraznicia personajului EBA care zicea, aproximativ, « ce-au intelectualii cu mine ca-s fata lu’ tata ? » ).

Dincolo de aceste amendamente, recunosc ca e bine ca PNL transmite mesajul – foarte necesar – ca nimeni nu e presedinte pe viata. Insa, urmatorul pas pe care l-au facut, public, este unul lipsit de originalitate; astfel, a repeta strategia din 2004, in care portocaliul foarte mediatizat a fost preluat de Alianta D.A. si s-a dovedit o ideea castigatoare, nu cred ca mai poate functiona. Liberalii omit privirea in context, foarte necesara, atunci cand induc o paralela intre Obama si Antonescu. Nu trebuie pierdut din vedere ca actualul presedinte american reprezenta a doua forta politica a Statelor Unite (pe cand liberalii rivalizeaza la procente, pe moment, cu EBA). Altfel, amandoi au in comun un talent oratoric iesit din comun si care intoarce politica la originile ei clasiciste si savuroase. Acest talent este foarte bun, insa nu si suficient – se vede deja in cazul Presedintelui Obama care, dintr-un narcisism exagerat al retoricii, mai da rateuri, fara ca asta sa-i stirbeasca insa din faptul ca va fi un presedinte stralucit.

In ceea ce-l priveste pe Crin Antonescu, DOAR talentul oratoriei nu-l va face un candidat capabil sa-l invinga pe Traian Basescu, pentru ca - si aici preiau o ideea a sociologului grotescului, otevistul Dan Diaconsescu – poporul roman, in marea lui majoritate, nu poate urmari discursuri civilizate J. In concluzie, putem specula ca T. Basescu va putea foarte usor, cu discursul lui si imaginea reprezentand romanul verde si otevist, sa-l fac ape Crin Antonescu sa arate – cum ar zice americanul redneck – « kinda fag :) « .

Din pacate, acesta este jocul complex al democratiei; recunosc ca sunt un simpatizant al lui Crin Antonescu, insa pana si C.P. Tariceanu a surprins punctele slabe ale colegului sau de partid la o dezbatere televizata de dinainte congresului. Ar fi o naivitate din partea PNL sa continue pe aceasta panta nerealista si lipsita de inspiratie. Totusi, pana in turul doi e in regula :) . Dar, ar fi pacat ca PNL sa piarda din vedere un minim si necesar realism politic.

  • Etichete

  • Discurs Barack Obama