Recunosc ca in facultate etica a fost unul dintre cursurile care m-au lasat complet rece, probabil din cauza ca am considerat-o o filosofare inutila despre un truism; unde greseam era in senzatia ca o decizie care sa nu atace etica este usor de descoperit atat timp cat ai o bruma de bun-simt. N-am zis simt comun… adica inclusiv aerienii de o boemie extrema au instinctul unui act etic minimal, ce le permite o rationala conservare la nivel de imagine publica.

Acum, « inspirat » de gestul fabulos al Adinei de a-si recunoaste iubirea cu un curaj onest (de un romantism inocent, sinucigas, ca intr-un poem medieval) fata de presedintele PNL, sunt tentat a recomanda tuturor scolilor de stiinte politice sa introduca urgent un curs de etica. Motivul este simplu: e pacat ca, pe viitor, barbati politici vajnici, precum Dl. Antonescu, sa aiba de pierdut, nu din cauza ca nu reusesc a controla trairile publice ale doamnelor din viata lor, ci pentru ca nu inteleg ca, inclusiv daca n-ai etica, e bine sa te prefaci ca o respecti.

Desigur, se poate vorbi de sfidarea categorisirilor tabu, insa calculul politic spune, fara niciun dubiu, ca PNL va avea de pierdut din cauza adolescentismului aratat de numarul 2 de pe lista posibililor europarlamentari liberali. Intreaga retorica din jurul acestui caz penibil, ce deja demonstreaza naivitatile celor doi indragostiti, pe mine ma face sa ma intreb de ce Csibi Magor, declarat, daca nu ma insel, europarlamentarul anului, este pe un loc 8 ce, ca urmare a declaratiilor de dragoste dintre Antonescu si doamna sa, ar putea deveni ineligibil… ?

In concluzie nu-mi ramane decat sa ii sfatuiesc pe studentii de la stiinte politice sa ceara urgent sa faca etica; astfel, in momentul in care vor deveni politicieni (moment in care si numai atunci, intocmai ca unii profesori universitari, vor reusi sa-si gaseasca si iubirea vietii :) ), vor avea indeajuns de multa intelepciune etica incat sa stie ce este bine si ce e rau a declara atunci cand ii va prinde fiorul amorului :) .

Stiu ca e neetic ce spun, dar e bine, dragi politicieni, sa pareti, macar, etici! Este o minciuna care, pe noi, prostimea, ne face sa credem ca ne sfidati mai putin decat o faceti.

Am ramas surprins sa citesc o declaratie a miliardarului George Soros care sustine ca are “o criza excelenta”; banuiesc ca in astfel de cazuri se vede diferenta intre capitalism si erorile pe care democratia le da de ceva timp, mai ales la nivel de mentalitate/moralitate a politicienilor (o moralitate impusa de statul de drept, atunci cand acesta functioneaza desigur).

Daca Soros avertizeaza de ceva timp ca urmeaza o criza globala, lucru pe care si eu il auzeam frecvent in SUA de prin 2005, politicienii romani, mai intai, au luat vestea crizei in gluma (in stilul bascaliei retardate de Dambovita), iar apoi au realizat ca Tariceanu avea dreptate cand imagina metafora cu Titanicul si politicienii romani care se afla undeva pe etajele superioare ale « ambarcatiunii » nationale, inca neatinsi de valurile devastatoare. Din nefericire, cam acesta este nivelul majoritatii politicienilor si oamenilor de stat romani, astfel incat imaturitatea si neseriozitatea sunt marci ale unor indivizi ce legitimeaza in mod firesc candidatura unor tineri ce le vor continua « anti-opera «, cum este EBa, de exemplu :) .

Orice stat (sau guvern) serios (adica avand decenta specifica celor care au simtul realitatii) a incercat sa fie pregatit in fata crizei, mai putin Romania, pe care unii o prezentau ca un tigru al economiei, atat de puternica, incat plutea undeva deasupra junglei crizei. De parca toate astea nu erau de ajuns, in ultimele zile am ajuns si la concluzia ca serviciile noastre secrete sunt populate cu indvizi, cel putin, retardati daca nu corupti si care, devine tot mai evident, fac jocuri politice (putem fi multumiti, in consecinta, ca nu suntem tinta nimanui; acum sa nu fim rautaciosi sa ne amintim ca dintr-un pic nu a ajuns o tona de cocaina, parca, la Baia de Fier, de curand J). De aceea Presedintele are dreptate cand spune ca e dezamagit :) .

Nu pot concluziona decat ca jocul politic a ajuns in spatiul romanesc mult prea departe, imprumutand parca putin din ferocitatea politica a « omului suprem », vorba unui simpatic fost sef de servicii, iar toate acestea sunt foarte periculoase atat timp cat rolul regizorilor il ocupa niste politicieni imaturi (nu in sensul de a nu fi « dame de companie intr-ale politicii »J, ci din punct de vedere al politicii in inteles matur, occidental), si neseriosi. Ma intreb daca toata aceasta criza cu Puiu Popoviciu, creata telenovelistic, nu va exploda in fata Presedintelui si ma gandesc mai ales la afirmatia jurnalistului Sorin Rosca Stanescu, care si-a amintit ca lansarea ziarului « Averea« in 2005 a prilejuit intalnirea « istorica » intre un mare oficial al statului roman si miliardarul de la Baneasa Investments. Hmmm… Clinton i-a distrus pe democrati in SUA mintind ca ce a facut cu o nu-tocmai-fermecatoare Monica J, nu poate fi descris ca sex a la carte; o ancheta parlamentara ar putea fi o cale buna pentru a afla adevarul amicitiilor intre esentiali politicieni ai neamului si miliardari discreti, chiar de-ar fi si de dragul de a institutionaliza lobby-ul :) .

Devine tot mai clar ca, in acest context de criza profunda, romanul de rand trebuie sa aleaga foarte bine anul acesta pentru a stopa criza de seriozitate si maturitate din institutiile si demnitatile publice din tara noastra.

PS: Foarte amuzanta este in cazul Baneasa Investments aparitia pe firmamentul coruptiei a unei universitati de stat, fara ca acest lucru sa surprinda. Pana acum Ministerul Educatiei, Curtea de Conturi, DNA, ARACIS au inchis ochii in ceea ce priveste coruptia profunda ce caracterizeaza mediul universitar romanesc. Ganditi-va daca ati auzit pana acum de vreun rector care sa nu fie acuzat ca incalca numarul de mandate limitate democratic, ca angajaza, daca nu la modul nepotismului, atunci contra -cost, sau ca face licitatii ce, in cel mai bun caz, doar dau de banuit. Am mai spus-o si o repet - universitatile de stat au ajuns institutii care capuseaza banul public in numele unor caracatite familiale sau de gasca ieftine. Singurii care au de suferit, fara sa realizeze decat atunci cand vor intelege ca devin necompetitivi pe plan european, sunt studentii.

Romanul (-poet) a ajuns la ora actuala, aproape in toate domeniile, un vid de originalitate. Nu intamplator acest lucru se vede in politica. Recunosc ca am o oarecare simpatie pentru liberali – imi place curajul pe care-l au de a fi spontani, decomplexati si … tineri in exprimari. Ultima dovada este inlocuirea, in urma alegerilor, a presedintelui PNL. Recunosc ca am mixed feelings in legatura cu aceasta schimbare ; pe de-o parte, nu sunt sigur ca-mi place ideea ca un lider de anduranta, cum s-a dovedit C.P. Tariceanu, pierde puterea deoarece a dovedit coloana vertebrala. Apoi, nu este bine ca speculatiile conforma carora Dinu Patriciu ar fi dorit aceasta schimbare in acest partid foarte democratic au fost confirmate prin multumirile pe care Antonescu i le-a oferit public primului (ceea ce m-a facut sa –mi reamintesc de obraznicia personajului EBA care zicea, aproximativ, « ce-au intelectualii cu mine ca-s fata lu’ tata ? » ).

Dincolo de aceste amendamente, recunosc ca e bine ca PNL transmite mesajul – foarte necesar – ca nimeni nu e presedinte pe viata. Insa, urmatorul pas pe care l-au facut, public, este unul lipsit de originalitate; astfel, a repeta strategia din 2004, in care portocaliul foarte mediatizat a fost preluat de Alianta D.A. si s-a dovedit o ideea castigatoare, nu cred ca mai poate functiona. Liberalii omit privirea in context, foarte necesara, atunci cand induc o paralela intre Obama si Antonescu. Nu trebuie pierdut din vedere ca actualul presedinte american reprezenta a doua forta politica a Statelor Unite (pe cand liberalii rivalizeaza la procente, pe moment, cu EBA). Altfel, amandoi au in comun un talent oratoric iesit din comun si care intoarce politica la originile ei clasiciste si savuroase. Acest talent este foarte bun, insa nu si suficient – se vede deja in cazul Presedintelui Obama care, dintr-un narcisism exagerat al retoricii, mai da rateuri, fara ca asta sa-i stirbeasca insa din faptul ca va fi un presedinte stralucit.

In ceea ce-l priveste pe Crin Antonescu, DOAR talentul oratoriei nu-l va face un candidat capabil sa-l invinga pe Traian Basescu, pentru ca - si aici preiau o ideea a sociologului grotescului, otevistul Dan Diaconsescu – poporul roman, in marea lui majoritate, nu poate urmari discursuri civilizate J. In concluzie, putem specula ca T. Basescu va putea foarte usor, cu discursul lui si imaginea reprezentand romanul verde si otevist, sa-l fac ape Crin Antonescu sa arate – cum ar zice americanul redneck – « kinda fag :) « .

Din pacate, acesta este jocul complex al democratiei; recunosc ca sunt un simpatizant al lui Crin Antonescu, insa pana si C.P. Tariceanu a surprins punctele slabe ale colegului sau de partid la o dezbatere televizata de dinainte congresului. Ar fi o naivitate din partea PNL sa continue pe aceasta panta nerealista si lipsita de inspiratie. Totusi, pana in turul doi e in regula :) . Dar, ar fi pacat ca PNL sa piarda din vedere un minim si necesar realism politic.

Marturisesc ca in aceast dimineata m-am uitat, in paralel, la rezultatul sondajului de pe blog (in legatura cu eventualul comportament european al Romaniei) si la dreptul la replica al d-soarei Elena Basescu si m-am speriat de complementaritatea celor doua.

Nu vreau sa intru in detalii in legatura cu ce inseamna a fi european, insa am senzatia ca aberatiile pe care Elena Basescu le considera o replica inteligenta (sugerand ca articolul critic al AP la adresa Domniei - Sale “reprezintă un atac … cu consecinţe nedrepte asupra imaginii României”, sursa: ziarul “Gandul”) mie-mi produc deja o teama extraordinara si ma ajuta sa concluzionez ca rezultatul sondajului de pe blog este justificat. Probabil ca o tara europeana nu inseamna (inca de pe timpul dictaturii ceausiste) o tara ce se identifica cu liderii democratic alesi si, deci, temporar alesi, ba chiar la fel de putin cu diversele progenituri ale acestora. Ce ne-am face daca Ion Tiriac ar ajunge presedinte, despre care tabloidele spun ca are 30 de urmasi :) ?

Cu totii stim cum functioneaza mentalitatea acestui popor ce duce inca, traumatizat, tarele regimului totalitar comunist -  e greu de crezut ca, atunci cand d-soara Basescu si-a depus candidatura, vreun membru al comisiei de analiza a indraznit macar sa clipeasca inainte de a-i da girul. Acum ca Domnia-Sa invoca art 21 al ONU nu dovedeste decat ca anumiti consilieri ai prestigiosului sau tata sunt foarte slabi - nimeni nu interzice D-soarei sa candideze uninominal, daca vrea sa fie corecta, insa la europarlamentare se candideaza pe liste. Desigur ca « onestului« TRU nu i se pare o aberatie, insa pe lista respectiva mai sunt si oameni seriosi, precum Cristian Preda, pe care l-am vazut palind usor atunci cand a fost pus sa justifice candidatura noului copil teribil al politice pdl-iste.

Cam asa se iroseste imaginea PD-L de salvator al patriei - cu ajutorul Elenei, al rudelor lui Boc - si, odata cu aceasta, si imaginea unor oameni seriosi, precum Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Preda, s.a.m.d., care in 2004 au fost printre promotorii unei schimbari necesare. Probabil ca, incet - incet, dat fiind ca niciun partid politic ce ajunge la putere nu reuseste sa scape de metehnele de mentalitate neeuropeana, toti oamenii valorosi ce graviteaza in jurul partidului prezidential, vor renunta la a prelua si asupra lor diverse apucaturi bananiere, altfel s-ar decredibiliza (deci e posibil, mai ales daca Presedintele va pierde alegerile in noiembrie, sa vedem un nou caz PNTCD).

Oricum, mi se pare foarte comic totul - ce incearca sa ne convinga familia Basescu si partidul lor este ca adevarul nu se afla in fapta complet non-europeana (aceea ca fiica unui presedinte sa faca o cariera politica ce multi o gasesc nejustificata), ci in interpretarea faptei. In acestea eu vad un consilier care este pasionat, ca si mine, de neopragmatism - adevarul nu se afla in lumea obiectiva ci in judecatile individului ce vorbesc despre aceasta lume. Perfect adevarat ! Cu putine sanse o sa descoperim ca actualul regim este unul luminat iar printesa Elena, o printesa luminata.

Traiasca propaganda care, la modul orwellian, in curand ne va convinge ca structura noastra europeana nu este una rationala si, nici macar, una europeana :) ! Problema este, astfel, in eurile noastre rautacioase :) .

Un asemenea fenomen se intampla mai ales in Romania. Din fiica - evident favorizata- a unuia dintre cei mai influenti politicieni, ce ocupa si prima pozitie in stat, Elena Basescu a ajuns sa fie victima, dupa cum incearca sa ne convinga oficiali ai PD-L.

In « Gandul«, un alt fel de Roberta Anastase, D-na Iacob Ridzi, ceva forta mistica a organizatiei de tineret a PD-L, fara ca sa stim exact ce o recomanda sa ajunga ministru asa repede in cariera politica, destul de insignifianta pana acum (in afara de faptul ca este o doamna cocheta), afirma ca partidul va rezista campaniei negative a bunului simt si nu va ceda in a nu sustine candidatura fiicei presedintelui la europarlamentare.

Desigur ca adversarii politici ai partidului prezidential doresc cu ardoare ca activistii adoratori ai familiei sfinte a presedintelui sa se manifeste la fel de democratic ca si atunci cand au aratat cartonasele rosii contracandidatului Elenei la alegerile pentru secretar general al OTPD-L. Probabil ca la fel se va intampla si cand Alina Mungiu-Pippidi isi va face campanie impreuna cu Elena, iar activistii onesti si feministi (mai ales cu femeile prezidentiale) vor ataca pe oricine face campanie negativa acesteia, inclusiv pe colegii de lista :) .

Practic, dupa ce Elena a facut turul presei centrale din S.U.A. (insistandu-se pe calitatile acesteia de flashy politician si, probabil, pe ale Romaniei ca tara de o democratie…bananiera), PD-L nu are nicio problema in a sustine ca mezina presedintelui este calificata …democratic  sa candideze (daca pana si simbolul onestitatii, TRU, nu vede nicio problema… !).

Evident, calculul este foarte simplu si realist - chiar stiintific: mare parte din politicieni considera romanul de rand de o prostie rara, bine dezvoltata prin otevizarea excelent propagata. Multi dintre eroii acestui fenomen au ajuns si parlamentari (cel mai cunoscut este Silviu Prigoana), asa ca PD-L are dreptate: noi suntem niste nesimtiti si niste pereversi care nu intelegem esenta feminismului si calitatile pe care orice om de bun simt le poate identifica oricand in fiica lui Zeus. Faptul ca PD-L nu se dezice de biata fiica a presedintelui este o dovada a democratiei ce da in clocot in PD-L.

Personal, incep sa gandesc o realitate alternativa - ce-ar fi fost daca « draga Stolo« nu se imbolnavea… ? Macar, din cate stiu eu, fiul acestuia a studiat la o prestigioasa universitate din Anglia…

Dar reiau - nu este vorba decat de noi, toti ceilalti, in afara de TRU si D-na Ridzi, care suntem niste nesimtiti misogini si invidiosi pe « bietul copil« ce s-a maturizat foarte tare recent si a devenit « femeia asta«.

Rusine, rusine si iar rusine ! Inclusiv Alinei Mungiu - Pippidi care musca mana intinsa de un partid ce iubeste orice reprezentant al societatii civile care se lasa…sedus cu excesul de democratie din partidul tatalui, fiicelor si al celorlalte sfinte … Elene.

Ce mai ramane de spus - in curand, probabil ca vom ajunge sa ne fie rusine ca avem gandire critica in aceasta tara in care tot ce e negativ (adica de bun -simt) in democratiile consolidate pare sa nu fie altceva decat victimizare si rea-intentie :) .

TRU a devenit un caz, mai mic decat ar vrea el, insa un caz. De ce mai mic…? Datorita importantei cu care se priveste in oglinda necesara narcisistilor. Exista un nou regn al narcisistilor, din care face parte si TRU, si anume narcisistii rasfatati de vreun personaj puternic. Am vazut deseori in piata publica de la noi cazuri de acest gen, ceea ce mie imi dovedeste ca individul, talentat sau mai putin talentat decat TRU, nu are personalitate. De fapt, in Romania oamenii cu personalitate sunt vanati si inlocuiti cu papusi care saruta mana ce-i mangaie public.

In acest fel se ajunge la ridicolul de a absolutiza ceva trecator - omul, sau jurnalistul (ce se poate transforma in politician, cum e cazul lui T.R. Ungureanu) - in categorie morala; altfel, nu pot intelege ultima reactie a lui TRU in Cotidianul, unde se identifica cu onestitatea. De altfel, inclusiv initializarea voita a numelui sau, TRU, nu face altceva decat a incerca fortarea publica a unui brand garant pentru adevar. When in London… :)

Nu in ultimul rand mi s-a parut inspirata atitudinea Cotidianului - mai intai au publicat ceea ce pare un obituar al ziaristului (anuntand transformarea sa in politician) si a plusat prin anuntarea faptului ca simbolul onestitatii si al adevarului era intr-o campanie continua in slujba partidului ce va incerca sa-l asume pe aceeasi lista cu una dintre Elene.

Si totusi nu este surprinzator - in Romania, tara in care trebuie sa fii cinic daca ai ceva neuroni, orice individ inteligent vrea sa devina papusa, astfel avand mai multe salarii - unele declarate, altele nu… Cam asa se face politica mare. La fel, incep sa inteleg de ce intelectualii sunt de dreapta in Romania. Cam asa procedau si comunistii pe timpuri cu aplaudacii ; iubire, iubire, da’ sa fie pe bani :)

  • Etichete

  • Discurs Barack Obama