Spune-ti parerea
Loading ...
Jan
29
Partidul “Miron Cozma”
Filed Under Originalii politicieni romani, Surprinzatoarea societate romaneasca | 6 Comments
Este ultima initiativa a fostului lider de trupe mineresti, care au fost infiintate cu scopul de a asigura ordinea de drept a statului roman, in caz ca dusmanii tarii ar indrazni sa faca opozitie. Ce poate fi mai mirific decat a avea asemenea « patrioti « veghind la siguranta statului? Nu trebuie uitat ca legitimitatea unui stat este data de exclusivitatea asupra violentei…legale. Noul partid de tip …ultranominal ar putea face, astfel, Romania mai legitima, eliminand pe cei ce vor raul natiunii.
Este o constanta a parerilor mele faptul ca rateurile date continuu de politica romaneasca, de tip democratic, dar corupta, nu face altceva decat sa induca energii negative care, de 12 ani incoace, se constituie in voturi de blam si prea putina gandirea rationala politica. Electoratul reactioneaza emotional : in ’96 a murit Coposu, in 2000 au vrut raul Tribunului, in timp ce in 2004 au sanctionat « aroganta » lui Nastase.
Toate acestea se intampla pe fondul iresponsabilitatii partidelor politice; coruptia generalizata din Romania, care conduce la neperformanta, va stimula si mai tare populismul. Nu va fi o surpriza daca un partid, construit in jurul unui asa –zis justitiar, care s-a revoltat contra unui sistem corupt, va prinde in tara noastra exasperata de mitici, ioni si oameni de afaceri (pe bani publici) disimulati in politicieni. Astfel, latinitatea noastra …latino se va fi implinit si un nou fiu al poporului va fi deificat (politic) pentru urmatorii 20-30 de ani.
Ar fi o modalitate rapida de a elimina si problemele pe care le cauzeaza FMI, cu inflexibilitatea lor occidentala (in care 2+2 fac a priori 4) … eventual cu bate si fete zbarcite de munca in subteran pe bani putini.
Numai asa democratia se poate implini – cand legitimitatea statului roman va fi data de violenta majoritatii active… Ceea ce este inspaimantator se leaga de faptul ca avem si contextul ce ar putea favoriza o asemenea ascensiune : un presedinte care nu se mai poate pune in valoare prin lupte corp la corp (dat fiind ca politica romaneasca a acceptat perversul sfat al ingeniosului Ion Cristoiu si i-a dat originalului marinar « ape line »), in timp ce PDL-ul trebuie la ora actuala sa lucreze constructiv, nemaiavand luxul de a fi in opozitie… pentru moment…
Dar opozitie se poate face si intre guvernanti, astfel nimeni nemaiintelegand nimic si dorindu-si o alta mana de fier care sa conduca aceasta tara foarte… realista 
Jan
27
Sex cu Ceausescu
Filed Under Originalii politicieni romani | 11 Comments
Poporul roman si N. Ceausescu = sex politic in… absolut
A trecut si 26 ianuarie, a mai trecut inca o zi de nastere a presedintelui comunist, N. Ceausescu. Acesta este, din punctul meu de vedere, un inceput de stire ratat. Si, totusi, daca ati « zappuit » prin lumea media de ieri, veti fi intalnit, aproape pretutindeni, imagini de dinainte de ’89, muzica patriotica si omagii date in reluare. La nivel de subconstient, parem sa comemoram inca, obsedant, o sarbatoare introdusa fortat, dar care nu m-ar surprinde sa descoperim ca nu rateaza in a face rating. De ce simte nevoia romanul simplu, inclusiv tinerii care nu au apucat sa experimenteze foarte constient regimul ceausist, sa priveasca sticla televizorului atunci cand apare chipul destul de necitadin al fostului presedinte roman… ?
Acest comportament mi se pare destul de interesant si intrigant, motiv pentru care as incerca o explicatie. Cea mai simpla explicatie e cea care ii priveste pe tineri – probabil ca se uita la acest personaj central, in Romania, timp de cateva «cincinale«, la fel cum americanii se uita, nu foarte inteligent, la Transilvania ca fiind patria lui Dracula. Cam la acest gen de efecte duce persistenta in « comfort zone », la care ajungem si noi incet-incet pe fondul decadentei generalizate din educatie.
Explicatia mai complexa se leaga de oamenii care au trait in perioada retardata a totalitarismului comunist si inca au o anumita atractie pentru 26 ianuarie. Nu ma refer aici la nostalgicii care merg in cimitir sa-l comemoreze, purtandu-se ca la involutele ceremonii comuniste. Este vorba de omul simplu, cel care percepe diferenta dintre dictatura si democratie. De ce si el se uita – neutru – dar se uita, astfel facand rating televiziunilor care promoveaza imagini din perioada comunista a romanilor?
Este mai complicat de dat un raspuns final in acest caz – poate fi teribilismul, poate fi excesul de slanina cu ceapa, poate chiar si tuica sudista… Dar, la fel de bine, poate fi si dezgustul total pe care-l provoaca politicienii-gainari pe care-i promoveaza democratia romaneasca, dat fiind ca in care in partide rareori exista competitie reala, in conditiile in care sunt populate cu sotii, fii, nepoti si fini.
In acest context - original de democratic - este absolut normal ca simplul cetatean, tradat din toate directiile, se intoarce in pat cu imaginea lui Ceausescu unde macar presa nu era libera, precum cea coruptibila de acum, politicienii apareau pe fond muzical la stiri, medicii nu mergeau cu pistolul la spital, in timp ce in universitati se mai putea face sex fara ca sa existe acuze de incest.
Jan
22
Presedintele Obama pare un individ echilibrat, stralucit si… echilibrat. Impresia pe care o lasa este ca, dincolo de a crede in destinul sau de mare politician, avand viziunea pe care o da un mare intelect, se bazeaza foarte tare pe importanta echilibrului ce rezulta din maturitatea care trebuie sa descrie un mare presedinte american.
Nu este nimic mai grav decat un presedinte care isi pierde electoratul, sau mai exact incearca sa-l recupereze prin masuri extreme. Forta nu poate sa produca decat doua tipuri de reactii emotionale, ambele extreme, de aici divizarea unei natiuni. Acest dezechilibru s-a simtit, din 2001, in SUA. Toate acestea s-au putut citi pe chipurile celor doi presedinti americani in 20 ianuarie, la investirea lui Barack Obama. Ambii au avut ceva in comun – necesitatea de a arata ca Washington-ul este capitala lumii si emana o forta semi-imperiala, insa modalitatile de exprimare par deja diferite.
Mesajul de forta universala a ramas si in speech-ul lui Obama, insa privirea este a unui om care pare sa imagineze multiple cai de a atinge ceea ce-si propune; Obama pare un om matur, adaptat la o istorie indeajuns de inaintata, incat sa afiseze relaxarea pe care ti-o da puterea imaginatiei de a gasi n+1 cai pentru a atinge scopul dorit.
Astfel, acel stindard de acum ceva ani, specific administratiei Bush – « Mission accomplished «, care nu anunta decat iluzia sfarsitului luptei impotriva teroristilor, pare sa fi fost inlocuit de eleganta ideii obamiene, conforma careia America are puterea de a intinde mana unui pumn strans, fiind convinsa de superioritatea ei, ce-i da dreptul de a-l urma pe Rorty in a spune ca argumentarea la nivelul conversatiei nu trebuie sa sfarseasca niciodata. America are argumente acum si nu trebuie decat sa realizeze ca forta esentiala azi este cea a persuasiunii.
Tocmai de aceea cred ca America a mai imbatranit inca un secol in ultimii ani si, prin Presedintele Obama, pare sa se impace cu sine, sa devina mai constienta de sine si sa-si regaseasca puterea de a seduce.
Nu in ultimul rand, as critica stupiditatea imatura a unor indivizi care priveau fascinati inaugurarea lui Obama ca fiind istorica datorita culorii pielii acestuia; mi se pare extrem de imatur acum, in 2009, indiferent de erorile istoriei, sa ne mai emotionam de faptul ca cel mai matur si echilibrat politician american este afro-american. Intr-o democratie universala, cu principii puternic consolidate, este extrem de imatur si dezechilibrat sa mai gandim in acesti termeni in raport cu superiorul nostru in egalitate, Presedintele SUA, Barack Obama.
Jan
18
Mita… in educatia penibila din Romania
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | 14 Comments
Nici macar nu este surprinzator ca inca un cadru didactic a fost prins in flagrant cerand mita. Problema este mai profunda decat simplul gainarism ce caracterizeaza unii indivizi din orice mediu profesional.
Convingerea mea este ca educatia a fost distrusa pe termen lung de o generatie neperformanta si neserioasa care s-a impus in anii ’90. Este vorba de o generatie destul de pestrita – interlopi, gainari, analfabeti agresivi si, probabil, 1% profesori foarte valorosi, dar marginalizati.
Multiplele probleme pe care le-a creat aceasta generatie aflata intr-o eroare evidenta de vreo 20 de ani incoace sunt nimic in raport cu cel mai pervers lucru pe care l-au reusit – compromiterea educatiei pe termen lung prin selectarea, spre introducere in invatamant, a unor tineri, fie inferiori lor, fie la fel de corupti sau coruptibili ca si ei.
Dupa cum vedeti si din filmuletul de mai jos, acesti indivizi nu sunt nici macar jenati de a fi corupti ; negocierea din filmulet este absolut gretoasa, insa pare de multe ori exersata anterior.
Banuiesc ca ceva mai penibil ca un profesor care sa ceara mita nu exista ; orice alt individ care ar fi surprins cerand mita probabil ar starni zambete, mai putin un profesor care, atunci cand este corupt, starneste scarba.
Iar cand ma gandesc la aforismul prof. Musca, din “Spusul si de nespusul”, care, aproximativ, sustine ca orice universitate este transpunerea intelectului in societate, realizez ca asa ceva nu se poate in tara noastra origionala, deci si in urmatorii 20-30 de ani vom avea aceiasi gainari jenanti in educatia romaneasca.
Nu am alt sfat pentru Dvs., cititorii, decat sa va trimiteti copiii sa studieze in strainatate – costurile nu sunt cu mult peste cele romanesti. Probabil ca singura solutie de vindecare este sa ajutam acesti corupti iresponsabili sa falimenteze.
Mi-e rusine sa recunosc ca sistemul educational a ajuns sa imi produca mai multa scarba si decat politicienii inculti, perversi si rafinati prin kitsch.
Filmul se poate vedea aici
Jan
12
Educatia… tatucilor
Filed Under Locale | 16 Comments
Educatia este un segment profesional distrus mai ales din cauza managementului retardat/corupt; acest lucru e valabil atat in scoli cat si in universitati. In Gorj, unde sectorul privat nu este dezvoltat, este mai grav, deoarece posturile didactice au cautare si mai mare. Un amic din SUA imi spunea, acum ceva ani, ca salariul unui profesor nu este mare dar e sigur. Se vede ca avea dreptate mai ales in Gorj, unde nu exista posibilitate unor salarii substantiale la firme private, asa ca orice individ mizeaza pe sfatul amicului meu american. In orice societate normala, in care institutiile statului functioneaza, acest context ar trebui sa duca la o concurenta care sa scoata in educatie oameni foarte valorosi. Nu si in Gorj, unde inteligenta noastra este mai ales nepragmatica si neserioasa.
Toate acestea creeaza premisele aparitiei tatucilor, care vand aceste posturi – banuiesc ca tariful se calculeaza in functie de nivelul scolii si de mediul in care se afla ; oare la scolile care se afla in aceeasi zona tatucii s-au pus de acord asupra unui tarif similar ? (va invit sa postati la ce pret mai merge un post didactic in judetul nostru original).
Astfel avem tatucul din universitate, tatucul din liceu si tatucul din scoli generale – la ei trebuie sa mergeti sa decontati, ca la un contabil, daca doriti sa va manifestati didactic. Rezultatul? Cititi mai jos articolul din Lupta in Gorj…
De acum as paria ca organele de ancheta pot incepe cercetarile de la managerul institutiei ; la fel as mai paria ca, daca acesti oameni aveau si salarii de merit (si-mi amintesc din perioada in care lucram la universitate cine lua salarii de merit – trupele de sinucigasi nocivi din jurul tatucului si, dintr-un pic, n-a reusit sa ia secretara ce se afla in concediu de maternitate J), este clar ca nu se vor gasi probe.
Desi ma indoiesc ca va duce undeva, ii incurajez pe cei care i-au denuntat pe cei doi impostori de la Rovinari (modele ce devin majoritare in invatamantul gorjean, din nefericire) sa mearga pana la capat cu actiunea lor. Cu cat veti reusi sa eliminati mai multi « profesori« de genul acesta din sistem, cu atat veti avea sansa unei educatii mai bune.
Articol Lupta in Gorj
Profesorii spagari de la Rovinari au primit salarii de merit
Cei doi profesori spagari de la Grupul Scolar Industrial Rovinari, care au fost trimisi în judecata saptamâna trecuta pentru luarea de mita, au primit anul trecut salarii de merit. Mircea Nitu, profesor de discipline tehnice, si Alin Roventa, profesor de matematica, au fost gasiti vinovati de catre procurorii Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj ca, în anii scolari 2006 - 2007 si 2007 – 2008, au cerut si primit de la elevi bani, tigari, bauturi alcoolice, cartele telefonice sau motorina. Cu toate acestea, cele doua cadre didactice au primit în anul 2008 salarii de merit, care reprezinta 15 % din salariul brut. Comisia de la nivelul unitatii de învatamânt a decis ca Alin Roventa si Mircea Nitu merita sa fie recompensati pentru ca au avut rezultate foarte bune.
Marius Nitu le cerea elevilor sa-i aduca numai vin sec
Potrivit procurorilor, Alin Roventa si Mircea Nitu au pretins si au primit sume de bani si bunuri de la elevii care aveau de sustinut examenul de bacalaureat sau corigenti la doua materii pentru a-i ajuta. 13 elevi din clasa a XIII-a E a unitatii scolare din Rovinari au depus plângeri penale împotriva profesorilor pentru ca îi amenintau ca nu îi vor baga în bacalaureat si, în plus, dupa ce au „cotizat“ nu au fost ajutati cu nimic.
Alin Roventa a primit sume de bani si de la elevii din clase la care nu preda matematica. În urma cercetarilor s-a mai stabilit ca acesta îi santaja pe elevi sub amenintarea ca nu-i va trece clasa sau nu-i baga în bac. Marius Nitu primea spagile în laboratorul tehnic, unde detinea o anticamera. Astfel o corigenta costa 30 de lei, iar promovarea bacalaureatului - 100 de euro.
Potrivit rechizitoriului, cei doi profesori au primit diverse bunuri: sticle de votca, tigari, cartele telefonice de cinci euro, sticle cu vin si motorina. Mai mult decât atât, Marius Nitu avea tupeu sa le ceara elevilor sa-i aduca vin sec, pentru ca este bolnav si nu poate bea alt vin.
De asemenea, cele doua cadre didactice au dat „tepe“ si colegilor de la care au împrumutat bani si au «uitat» sa-i înapoieze.
Mihai Popescu
Jan
12
Citeam undeva ca un manager adevarat are grija sa nu se puna in pozitia de a pierde increderea echipei sale. Odata ce i-a pierdut, indivizii greu isi mai schimba opinia. Cel mai sigur mod de a face asa ceva este daca nu arata aceeasi apropiere / distantare de fiecare dintre ei. In momentul in care impune o regula de care sunt scutiti unii dintre membrii grupului, dovedeste ca nu intelege managementul deloc. Probabil ca in institutiile in care predomina nepotismul, este greu sa avem un manager bun.
Ce este interesant in tara noastra e ca fiecare dintre noi ne-am obisnuit sa acceptam acest lucru ca fiind normalitatea – e normal ca managerul sa favorizeze pe ratiuni…subiective, la fel cum e normal ca fiecare manager parvenit… democratic sa isi aduca familia sa lucreze in acelasi loc.
Si ne mai intrebam de ce institutiile statului nu au performante ?
Jan
10
România şi Găinarii
Filed Under Surprinzatoarea societate romaneasca | 1 Comment
Scriu aceste rânduri având convingerea că în Gorj, ca oriunde în România, există printre Dvs., cei care sperăm să deveniţi cititorii noştri fideli, oameni care pun preţ pe seriozitate şi responsabilitate, având încredere că această ţară va putea exista şi funcţiona şi în afara paradigmei unei corupţii frecvente, aproape găinăreşti, ce o defineşte acum.
Nu sunt atât de naiv încât să cred că societatea globală reuşeşte să evite corupţia… Totuşi, ceea ce revoltă aici, în spaţiul nostru proxim şi „neînţeles” (cum se susţine deja kitschos) este ipocrizia, nesimţirea şi găinărismul. Cred că acesta din urmă ne provoacă o greaţă şi o lehamite totală în legătură cu spaţiul nostru naţional.
Nu cred că e o exagerare a susţine că normalitatea este una deformată datorită forţei pe care o dă majoritatea democratica (!?!) a … găinarilor. Vă invit chiar a lăsa mesaje în care să evidenţiaţi găinari din jurul Dvs. şi exemple de găinării în judeţul Gorj şi nu numai.
Invariabil, majoritatea acestei categorii este bine cantonată într-un domeniu în care performanţa, întâmplător, nu poate fi definită – sistemul de stat; ei bine, aici, din banul public se înfruptă indivizi care ocupa 2-3 poziţii, toate la stat – spre probare, aş verifica anumite universităţi (unde VIP-urile îşi rezervă-blochează posturi sau dau concurs public pe ascuns şi unoeri chiar … ubicuu). Nu surprinzător educaţia este distrusă, mai ales pentru că este sufocată de interlopi ai domeniului; iată cum un spaţiu care, în general, este populat în orice ţară normală cu idealiştii dascăli, aici colcăie de pragmatici lipitori la banul public. Vă mai surprinde că elevii trebuie să facă meditaţii la toate disciplinele? Nu este decât, ceea ce mafia numea pe timpuri, taxă de protecţie…
Dacă există această taxă şi pentru economia reală…? Îmi spunea un patron de curând că este uluit de câte organisme de control are statul român – în jur de 28 – şi cu toate acestea corupţia este liantul inevitabil al mecanismului românesc. Tot acest domn distins îmi spunea că fiecare dintre aceste organisme îl cheamă zilnic cu actele la control, pe el personal. În naivitatea mea am întrebat de ce nu angajază un „director” care să îl înlocuiască, poate că e ocupat cu reinvestirea capitalului pentru a crea noi locuri de muncă. Mi-a răspuns zâmbind – acest director nu ar avea disponibile fondurile pe care trebuie eu însumi, ca patron, să le am pregătite pentru taxa de protecţie.
Oriunde întorci capul te loveşti de un găinar; aceştia au devenit inevitabilele personalităţi handicapate şi handicapante ale societăţii româneşti. Într-o societate şocată ca a noastră, acest găinărism pare urmarea firească a sistemului democratic; nivelul de disimulare este atât de scăzut încât devine o jignire pentru inteligenţa noastră a fiecăruia. Acest lucru este posibil din mai multe motive:
- mai întâi, laşitatea noastră generală, care avem, încă bine inoculată, frica de autoritate, ca în perioada comunistă;
- apoi, orice lider – găinar vede construindu-se în jurul său o cohortă de sclavi care susţin orice prostie dictatorială pe care o face în numele unui management … „luminat” şi de necontestat, deşi ineficient; este modalitatea prin care incompetenţii îşi protejează postul la stat (altă ipostază a găinarului);
- în al treilea rând, şi foarte important, în condiţiile unui sistem educaţional primitiv şi semi-mafiot, majoritatea concetăţenilor noştri dobândesc nişte cunoştinţe atât de încâlcite încât nici măcar nu se pot proteja de rafinaţii… găinari.
Se pot spune multe, însă aş încheia doar prin a afirma, fără dubiu, că democraţia nu este inextricabil legată de găinărism decât atunci când nu este înţeleasă…
Jan
10
Cercetatorii de lux din universitatile romanesti
Filed Under Bugetarii si cercetatorii de lux din universitatile rom | 1 Comment
Universitatile din Romania, originale, in general, prin lipsa lor de competitivitate, au reusit sa creeze cateva tipologii fascinante; astfel pe langa pipita de sistem, cea care suge seva … intelepciunii de la orice rector – manager genial, prin faptul ca a construit/achizitionat foarte multe cladiri, desi abia reuseste sa plateasca salariile angajatilor, exista si cei care nu au niciun fel de activitate de cercetare in afara de cea pe care o obtin pe feuda lor educationala prin viol … administrativ. Ce inseamna viol administrativ ? Inducerea in sistem a asa-zisei obligativitati a subordonatilor competenti de a transforma niste nepotriviti ai universitatilor si pipitele rectorilor in mari oameni de stiinta. Mai tine minte cineva pe Elena Ceausescu ?? She is still alive and kicking… in unii retardati de universitari bine platiti de statul roman.
Recunosc ca si eu, la randu-mi, organizand prima conferinta internationala la o universitate din Tg-Jiu, m-am simtit obligat/influentat a trece drept organizatori cativa cercetatori de lux. Desigur, totul a parut extraordinar, in prima faza domniile lor crezand ca urmeaza sa organizez ceea ce obisnuiau domniile -lor sa faca – o conferinta pe hartie, in asa fel incat sa pacalim sistemul educational sa creada ca intr-adevar aici se intampla lucruri serioase. Oricum totul se reduce doar la a lua bani de la stat de catre unii rectori, decani si slugile lor deveniti bugetari de lux. Cam asta inseamna sistemul universitar azi – niste analfabeti si inculti care impreuna cu gastile lor capuseaza banul public.
Din pacate am vazut profesori buni marginalizati – e o regula: orice lider din universitatile romanesti crede ca a fi un rector bun presupune a copia un desantat model ardelenesc, si anume, a conduce autoritar, cu atitudinea sadica ce sugereaza ca toti sunt prosti numai rectorul e genial si neinteles. Nu intamplator, exista o placere a angajatilor din universitate – tineri sau batrani – de a fi abuzati in toate felurile de astfel de naivi ai managementului, care confunda performanta manageriala cu propriul lor totalitarism…
Universitatile – odinioara spatii ale cunoasterii si progresului, promovate de indivizi luminati – s- au transformat in taram al gastilor puternic unite in jurul unui tatuc ce taie si spanzura in favoarea interesului, uneori, chiar familial. Astfel, in orice universitate romaneasca exista unchi, nepoti, fii si neveste, servind culmile progresului …epistemic.
Ma intreb, dat fiind ca in randul universitarilor bunul simt este de fapt mitocanie sadica, daca nu ar fi o solutie a se introduce un cod etic, care sa elimine posibilitatea rudelor sa activeze in aceeasi institutie… ? desigur mi se va raspunde ca traim in Romania si aceasta ar fi o optiune idealista…
Jan
10
Deşi ar părea că cei doi termeni din titlu n-au vreo legătură, sau cel puţin că sunt din lumi diferite, în partea noastră de lume se întrepătrund făcând un amar deserviciu mai ales oamenilor cinstiţi din educaţie. Însă, în Gorj, precedentul suprapunerii educaţie/politică există, aşa că suntem îndreptăţiţi a ne pune problema dacă educaţia nu s-a transformat mai ales în vehicul de imagine electorală pentru nişte baroni educaţionali.
Ce se poate deja observa este că uninominalul are menirea de a scoate în faţa electoratului, drept candidaţi, mai ales oameni vechi, ce redefinesc ridicolul prin fiecare „zvâcnire” a inteligenţei. Lupta electorală aici, în recenta campanie electorală, a avut şi o dimensiune universitară, instituind un elitism politic, din nefericire, răsturnat. Sistemul universitar funcţionează in acest caz ca factor electoral pentru tot felul de profesori universitari semidocţi.
Ce au aceştia în comun frizează, în special, exprimarea greoaie, o îngustime a gândirii, dar mai ales cinismul iraţional de a se crede mai deştepţi decât electoratul; mulţi dintre improvizatii politicieni aveau nevoie disperată de statutul de parlamentar pentru a scăpa de dosare penale sau a-şi consolida dominarea retrogradă în instituţiile în care se manifestă profesional.
Dacă veţi fi studiat programul politic al acestor domni, aţi fost surprinşi că n-au nicio idee originală; cu patetism demagogic încercau să câştige prin simularea unei legături inexorabile cu electoratul, ale cărui păsuri pretind a le înţelege, mai ales fluturând ceva arbitrar – faptul că sunt fiii gliei. Apoi, un leitmotiv, la nivel de discurs, este că Domniile lor au intrat în politică tocmai pentru că vor să lupte împotriva corupţiei (interesant mai ales în cazul celor cu dosare penale!)
Concluzia este că, într-o epocă intelectuală ce are ca specificitate imaginaţia, acestor domni “culţi” tocmai aceasta le lipseşte; în consecinţă, nivelul nostru de toleranţă este hărţuit cu discursuri absolut insipide, verbalizate greoi şi iritant.
Sintetizând, în Gorj candidaţii variază, în general, de la foşti baroni, la indivizi cu dosare penale, dictatori disimulaţi, sau politicieni, dacă nu doar netalentaţi, atunci sigur a priori rataţi; teoretic, orice individ, cu orice fel de notorietate, se consideră chemat să fie parlamentar – în aceste condiţii, probabil că începutul falimentului politicii româneşti nu este departe, iar partidele, cărora le lipseşte flerul de a descoperi candidaţi valoroşi, poartă o certă vină.
Există şi un lucru bun – domnii aceştia, pentru care educaţia este o afacere bănoasă, au fost expuşi, în sfârşit, evaluării publice; fortăreţele blindate dictatorial, în spatele cărora îşi ascundeau multiplele slăbiciuni, nu au mai funcţionat în, probabil, ultimul context democratic rămas activ – spaţiul electoral, în care votul secret nu mai disimulează gândul. În sfârşit au avut şansa de a primi adevărul în faţă !
Dacă anterior recentei campanii aveau posibilitatea, datorită laşităţii colegilor lor, de a – şi proteja imaginea, în campanie nu au mai putut face acest lucru pentru că aveau nevoie să obţina o reacţie de la electorat. Primul eşec s-a ivit deja dinspre un profesor universitar din Târgu-Jiu, pe al cărui afiş electoral particula de viitor va era scrisă cu cratimă. Să fim maliţioşi şi să ne întrebăm dacă acest candidat a aprobat textul afişului?? Este norocoasă Universitatea de stat din Tg-Jiu că-l are… Totuşi nu este o tragedie, multe dintre cadrele din universităţile din România au pregătire academică… ca la stat.
Dacă în sistemul universitar nu se mai spune adevărul de mult timp şi nici nu se mai produce nimic valoros de la fel de mult timp, iată că electoratul a avut ocazia să ţină profesorilor – candidaţi o prelegere despre ce înseamnă responsabilitate.
Jan
10
Între iresponsabilitate şi corupţie
Filed Under Surprinzatoarea societate romaneasca | Leave a Comment
De multe ori facem eroarea de a susţine că România este altfel, că acest spaţiu nu poate fi măsurat cu unităţile de măsură ale Occidentului, ale civilizaţiei; este interesant să trăieşti într-o ţară căreia să trebuiască mereu a-i găsi scuze. Este şi mai interesant a fi concetăţean cu nişte oameni dispuşi mereu să mai accepte, să mai tolereze, fara sa se sature vreodata; pare, câteodată, că oricât de corupt ar fi totul în jurul lor, ei mai pot găsi scuze. De aceea, România s-a transformat în ţara în care se poate muri din greşeală… Să fie corupţie, să fie prostie, sau câte puţin din cele două ?
Ce e cert este faptul că normalitatea este una originală aici, una bazată pe o justiţie despre care se zice ca nu funcţionează şi pe instituţii care nu-şi fac datoria şi a căror identitate şi politică sunt date de un lider, aşa –zis, charismatic. Prin ce se caracterizează acesta – prin faptul că în general confundă managementul cu dictatura personală. Astfel, nu vine ca o surpriză că în jurul lui se constituie mici oligarhii dispuse la orice sacrificiu si crimă odioasă menite a – i justifica ataşamentul, atât timp cât primeşte de la liderul luminat o părticică de exploatat din bunul public.
Aceşti oameni reuşesc să impună propria lor realitatea care devine tot mai « normală » şi mai « respectabilă » dat fiind că slugărnicia în România este atât de mare încât nu există opoziţie. De altfel, aceasta e mimată, la fel cum sindicatele mimează că sunt ale angajaţilor. Practic, aici nu trebuie decât să mimezi identitatea teoretică, ideală, şi să te comporţi animalic. Este, poate, adaptare la mediu a animalelor semi-civilizate, însă « darwinism »-ul romanesc este chiar subanimalic si penibil.
Tind sa cred ca exista si in afara Romaniei un universalism al coruptiei, bine temperat, totusi, de institutii care functioneaza; doar aici, se pare ca nu exista limite. Singura schimbare ce se poate intampla este prin inlocuirea unui tatuc decazut cu alt tatuc.
Persista, insa, trupele kamikaze de slugi care, pentru o slujba ce invita la a muri de foame, sunt gata sa pupe fundul noului tatuc ce-si manifesta puterea arierata si sadica.
Suntem, de fapt, nu doar corupti ci, mai ales, iresponsabili !